marți, 13 mai 2008
de pus pe gard
expozitia in plein air mediafax are calitatea de a fi extrem de vizibila - i like that a lot- ai libertatea de a privi cum vrei, de a te misca, de a fuma, de a te plimba si observa doar cu coada ochiului sau din masina - anything goes si asta este pentru mine un lucru bun.. dar lejeritatea este si mai expusa cand este literarmente "pe gard". captionurile sunt inundate de traduceri proaste in engleza si chiar si pasajele in romana sufera de lipsa de atentie a organizatorilor.
cu asta scade calitatea "expunerii" dar pana la urma dupa ce te-ai enervat putin la alaturarile autiste de cuvinte si ai injurat profund traducatorii poti sa te bucuri de imagini.
si eu am gasit my favs in:
liviu chirica- campionatul national de off-road
bogdan maran- turul ciclist in romania
ovidiu iordachi- razie electrica in galati
bogdan stamatin- targul anticarilor
bucure stii de mars?
am fost duminica la marsul de protest pentru bucuresti.
i-am promis lui alex (binescu) ca incerc sa filmez evenimentul- nu am facut cele mai reusite inregistrari dar experienta in sine a fost interesanta: printre oameni, pe langa ei, incercand sa "capturez" totul - m-am simtit putin ca un mic reporter pe teren.
sunt alaturi de orice manifestatie care are in centru discutarea enormitatilor urbanistice din bucuresti si ma inclin in fata oricarei initiative constructive si pline de energie. DAR
imi este foarte greu sa spun clar ca sunt de acord cu ce s-a intamplat duminica. respect intentia si scopul de a crea awareness dar stiu ca nu pot fi chiar cento per cento cu vederile prea radicale si prin asta ma refer la agresivitatea cu care se refuza de a gasi un dialog intre nou si vechi.. aici ma gandesc in primul rand la oamenii care urasc cladirea uninuii arhitectiilor din piata revolutiei sau fatada novotelului.. mai mult ca sigur si lipsa de informare asupra acestor optiuni de includere a unor elemente de arhitectura veche feat. sticla este generatoarea unui mare repuls in fata cladirilor noi, de tip "zgarie-nori" - din mentalul urban.
o spun sincer, eu nu am o problema cu cladirea de langa catedrala sfantul ioan, mai mult cred ca va arata foarte bine dupa terminarea lucrarilor.. daca se alege sa se distruga "blocul" deja inceput acolo - si asta e ok pana la momentul in care aceasta actiune va pune in pericol, de data asta, cu adevarat catedrala.
da, am o problema cu buildingul de langa armeneasca, "de langa" este un understatement desigur, acolo chiar nu este respectata nici o regula a bunului simt practic, constructia noua sade in clopotnita.
ce incerc sa punctez aici este ca o deschidere spre nou este necesara si poate fi chiar placuta si interesanta.. si fireasca pana la urma. ce nu este in regula este punerea in pericol a cladirilor de patrimoniu si de reala valoare si proasta alegere a designului - ma gandesc aici la hotelul turcesc de langa capsa(apropo de ce trebuie sa stea bei kemal tocmai acolo?care e legatura cu bucurestiul? .. din micile mele neintelegeri cu orasul) sau la aspectoasele primarii si sectii de politice a la moderne.
modernul poate fi contrabalansat intr-un mod superb de ce avem vechi.
duminica, pe o bucata de material alb, oamenii au scris ce si-ar dori sa existe sau sa se imbunatateasca in bucuresti. s-a scris despre pastrarea identitatii bucurestiului. mi se pare esential, dar care este identitatea bucurestiului? ce ii creaza personalitatea?
take a walk
si o sa vezi ca tocmai contrastele puternice si evidente, lipsa de uniformitate ii dau culoare.
my city is an openminded one, my people .. not so much.
sâmbătă, 10 mai 2008
marți, 6 mai 2008
construim
atelier in tranzitie - in vechea si regretata aripa a librariei eminescu
vernisajul a fost astazi de la ora 5 .. multi oameni, multi artisti..
spatiul incredibil exploatat cu arta ingramadita este primitor si bine intentionat. nu am mai vazut atata conceptualizare la un loc de mult. cred ca este evenimentul stagiunii.
spatiu de dialog si de explorat.
erau si multi copii astazi la vernisaj..am vrut la un moment dat sa alerg si eu printre lucrari si sa chicotesc, sa ma joc cu sacii negrii si cu panzele de pe acolo.. pentru ca asta a fost senzatia mea - atelierul in tranzitie e un loc de joaca in cel mai serios mod si in cel mai placut.
chiar daca aranjarea expozitie in sine e mult prea dezordonata chiar si pentru ceva atat de "tranzitional", e o galerie flotanta pe care o voi urmari luna asta.
aerul de carelessness a fost pana la urma unul prietenos.
lucrarile sunt punchlines si trebuie luate ca atare.
de nu vrei asta .. snap a picture si pune-o pe perete la coltul proiectului lui michele bressan, sau raspunde daca poti ; iti place ce vezi? ; in alta ordine de idei : adam atat d einalt, unde se duce? ;sculpturi urbane : invazia continua; inevitabila moarte a artistului si nu uita sa porti manusi de protectie pt ca suntem in constructie.
to read apres vizionare, thank you.
remember me..carol?!
luni, 5 mai 2008
in crama nu e vin, e arta
in constanta muzeul de arta este un loc cel putin ciudat: convietuirea spatiu nou - spatiu vechi-si-dupa-perdea, o colectie mare de lucrari care surprinde prin juxtapuneri indecise (marcel iancu langa corneliu baba),o gramada de expozitii temporare cu arta contemporana ...
all in all, amestecul cronologic este astupat de diversitatea lucrarilor, stopuri obligatorii la camerele dedicate lui petrascu, pallady, tonitza, tuculescu(care nu poate fi privit destul si inteles destul) si avangardei (lucrarile cameleonice ale lui maxy, mihaileanu si genialul portret de fata semnat marcel iancu, ).
ajungand pe scara "de serviciu" la parter am ajuns mai departe, mai jos , in "crama" salii de expozitii temporare si am vazut lucrarile de mai sus.
mi-au placut mult cum imi place orice din seria iubitului meu "academism avangardist". nu am gasit trairi inedite sau explozii de idei, m-am bucurat doar de culori si de textura, de suprafata lucrarilor, o suprafata uscata, cu carton si pasteluri. spatiul expozitional a pus in valoare seria de tablouri, caramida s-a amestecat cu culoarea cartonului lipit pe deasupra si atmosfera a devenit uniforma, linistita si tacuta.
expozitie la galeria museion - muzeul de arta din constanta
corpul nostru
rezumatul pentru conferinta "imaginarul corpului uman" care va fi pe 17 mai.
Autoportretele Fridei Kahlo: durerea este in corpul femeii.
În viziune artisticǎ, corpul uman poate deveni un mijloc pentru a proiecta relaţia dintre lumea exterioarǎ şi cea interioarǎ, corpul devenind astfel un mijloc pentru a exprima o “deformare” vǎzutǎ singular.
Autoportretele Fridei Kahlo aduc ca imagine centralǎ propriul ei corp torturat de durere, durere simţitǎ în viaţa ei realǎ. Abordarea atât de personalǎ a corpului genereazǎ mai multe straturi de interpretare. La suprafaţǎ se pot identifica datele biografice transpuse în imagini, în picturǎ. Mergând în profunzime, se distanţeazǎ probleme de ordin social ,universal valabile, (locul femeii în societate, în familie), poziţionarea femeii artist,”datul” de a fi femeie.
Important de notat este cǎ artistul începe sǎ picteze în timpul convalescenţei care a urmat unui accident ce îi va marca viaţa. Mutilarea corpului şi suferinţa este transferatǎ pe pânzǎ, creându-se o reevaluare continuǎ a corpului pânǎ la moarte (tema majorǎ a tuturor lucrǎrilor sale fiind autoreprezentarea). Corpul Fridei este pus în relaţie cu experienţe traumatizante (pierderea sarcinii – în Henry Ford Hospital, moartea iminentǎ The Broken Column, violenţa A Few Small Nips ), experienţe resimţite simbolic la nivel general de cǎtre orice femeie.
Compoziţia lucrǎrilor sale este una elaboratǎ, plinǎ de detalii iconografice ale suferinţei, de elemente anatomice (organe, oase) suprapuse corpului întreg, de tratare imobilǎ a feţei şi de transformare a corpului real prin juxtapunere suprarealistǎ a unor detalii narative. Rezultatul formal este unul al realismului interior şi al viziunii asupra propriului corp din punct de vedere feminin.
Propria explorare corporalǎ oferǎ o imagine distinctǎ şi revelatoare pentru corpul feminin în general în perioada începutului de secol XX pentru cǎ în ciuda personalitǎţii extrem de individualizate, Frida Kahlo reuşeşte sǎ ofere o “experienţǎ palpabilǎ” a corpului feminin, una importantǎ în imaginarul corpului uman.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)