yves saint laurent feat. neagu djuvara

mi-am dorit foarte mult sa ajung la expozitia yves saint laurent de la mnar. imi imaginam zeci de modele expuse, peretii incarcati cu fashion illustration si o zona dedicata influentelor traditionalei ii.
"ambalajul" expozitiei a fost destul de classy, dar "cantitatea" prezenta infima, 4 tinute, cateva fotografii-icon supraponderale, o piesa de bijuterie si cateva desene. nu pot sa spun ca nu m-am bucurat de micul moment parizian de fashion gustat impreuna cu doua prietene sambata asta. ceea ce a fost frapant si de un umor negru a fost diferenta stridenta de setting dintre expozitia omagiala si expozitia de costume vechi (sfarsit de XIX- 1945) romanesti de la etaj care nu s-a bucurat de aceleasi decoruri muzeale sau de o platforma adevarata de prezentare. mi-a placut mult mai mult a doua expozitie pentru ca piesele sunt cu adevarat extraordinare(daca le numesc vintage parca par prea recente, sunt oare "pre-vintage"? must look into that.), rochii brodate fin, cu aplicatiile cele mai diferite de la margele de sticla, la sidef si pene, palarii cu voalete, fracuri complete, accesoriile de toaleta, evantaie pretioase, ii superbe, unice, pantofi surprinzator de micuti si delicati. momentul a fost amplificat si de prezenta lui neagu djuvara si a adinei nanu care vorbeau atat de elegant si cu un talc anume despre moda. ne-am simtit privilegiate sa putem trage cu urechea, discret desigur, la conversatia lor cu sunet interbelic.

mnIRitant

eu nu stiu exact ce se intampla cu muzeul de istorie ..sau ce se tot intampla cu el .. e in renovare sau se renoveaza ? nu singur, sper.. e destul de trist ca o cladire atat de impunatoare poate tine numai subteranele tezaurului, columna, expozitii volante si targuri de carte.

am auzit din underground despre expozitia fulger care se tine acum la mnir -Oraşele României. Sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX - expo care am inteles ca se inchide pe intai mai.
m-am grabit sa ajung sa o vad saptamana trecuta. m-am bucurat mai mult de tema expozitiei si de fotografiile vechi pentru ca modul de expunere si metoda de a proteja exponatele au stricat tot ansamblul. sunt curioasa daca bunul gust si decenta in activitatea expozitionala vor mai fi vreodata la moda..
nu spun ca a fost o experienta neplacuta si in ciuda minusurilor au fost niste idei care ar fi putut merge daca realizarea nu ar fi fost ieftina si grabita: imagini marite si pixelate, clasicele casetute de sticla care trebuie sa blocheze raza vizuala si sa intemniteze obiecte foarte mici (carti postale), afise adunate si rupte pentru a aduce aerul de epoca (intentia a fot in regula)- facute insa pe o hartie mult prea lucioasa, fresh si repetata, costume (2, pt el si ea) aruncate pe niste manechine de supermarche, prezentari video care nu ruleaza...
ideile sunt bune, realizarea e dubioasa.
captionul asta nu o sa aiba fotografii de la locul crimei pt ca, din nou, nu ai voie...
cand o sa fiu mare vreau sa fiu un superman undercover care repara nevazut expozitii de genul asta.
hasta la prochaine.

fara timbre

Cartile postale in format reproducere de lucrari de arta.

Pe langa faptul ca plansele astea miniaturale sunt un souvenir, ele devin si o modalitate de comercializare a “produsului” muzeelor, galeriilor... prin promovarea lucrarilor hostuite.
Nu stiu daca sa ma simt vinovata cand imi cumpar aceste carti postale “artistice”, pentru ca le cumpar si le pastrez cu mare grija .. sunt mai mult decat o amintire sau reprezentarea unei picturi care mi-a placut .. pentru mine au si o legatura foarte ciudata cu locul pe care l-am vazut.. fiind sub egida muzeului actioneaza ca un fel de mini album inventariand lucrarile intr-un mod inedit. Nu cred ca sunt multe persoane care chiar sa foloseasca aceste postcarduri pentru a le trimite cuiva.. stiu multe persoane care le colectioneaza sau le tin chiar foarte atent in albume de fotografii.
Pot fi folosite si ca materiale in sine, atasate la un text sau chiar tinute pentru a vizualiza imediat o lucrare.. de altfel calitatea lor ca reprezentari este foarte buna.. alte imagini tiparite distorsioneaza exagerat lucrarile in sine cat despre fotografiile facute in salile de expozitie – they never work out.
Probabil intr-un dialog teoretic (asta imi aduce aminte de prezentarea mea si a sanzianei de la cerc ) ar putea fi considerate chiar kitsch. Ma intreb ,acum, care a fost scopul initial al vinderii lor in muzee ? Era calchierea unei nevoi turistice pe un suport usor de procurat sau mai mult decat asta?