Napoleon al III-lea si principatele romane

la MNAR



Prelegerea de sambata, 15 noiembrie a lui Cosmin Ungureanu in cadrul excelentului program Rendez-Vous cultural a avut ca tema de prezentare expozitia "Napoleon al III-lea si principatele romane". Discursul a fost structurat cursiv, urmarind in decupajul cronologic al celui de-al doilea Imperiu: personalitatea lui Napoleon al III-lea (in nota abordarii lui Lucian Boia din Napoleon III cel neiubit), relatia arta-politica in expozitiile universale (de la Paris din 1885 si 1867- prima la care participa si principatele romane), cadrul selectiv al Salonului, "institutionalizarea" spargerii normelor prin aparitia Salonului Refuzatilor (1863) si integrarea Parisului ca centru al lumii culturale din secolul XIX, un Paris aflat sub "autoritatea" structurala a baronului Hausmann, dar care fixeaza eclectismul arhitectural (prin Charles Garnier) si prin care flaneur-ul isi proiecteaza "impresiile" unei vieti urbane angoasante (modernismul lui Baudelaire).
Intrarea in sala expozitiei este prezidata de figura suveranului, astfel evenimentul cultural este guvernat de Napoleon al III-lea, prezent in doua portrete (in ulei si tapiserie). Sub o puternica amprenta istorica, expozitia urmareste momente evenimentionale importante, decurgand cronologic.
Daca revine mereu in discutie rolul educativ al muzeului (ce public educa? sub ce coordonate isi organizeaza programul educativ? care este forma abordata?), in cazul acestei expozitii, cred ca putem delimita destul de clar aceste paliere: ansamblul expozitional ofera un spatiu care poate fi inteles si urmarit coerent prin metoda timeline-ului oferit, aratand o imagine aproape documentara asupra epocii de emerging nation a principatelor.Printre panze de Grigorescu, Aman, Tattarescu, Monet, mobilier stil Boulle, pistoale de duel, portelan Rosenthal, tezaure se dezvolta astfel un dialog credibil care vorbeste despre imaginea unei epoci.

un articol cu adevarat calificat pentru aceasta expozitie deosebita gasiti pe :
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/napoleon-iii-si-epoca-sa-3436418/
este un articol scris de Adrian Silvan-Ionescu,
si ma bucur ca eu pot sa aflu de toate detaliile expozitiei direct de la autor, fiind si profesorul meu de arta romaneasca de secol XIX

MTzR, mon amour

Ma simt cu adevarat legata de MTzR. Poate pentru ca am avut ocazia sa-l cunosc altfel de la cursurile de arta traditionala.M-am obisnuit, de atunci, sa-l vad ca pe un loc familiar (cursurile le faceam chiar in muzeu, in “sala de clasa”) unde intru si stiu sa recunosc in lucrurile vazute toate povestile doamnei rosu-persoana care m-a invatat sa Privesc cea mai sincera arta a pamantului.

Cred ca e cel mai bine organizat muzeu si locul de expozitie unde ma simt cel mai comfortabil. Exista o atmosfera creativa si ingenioasa.

OLTEN-OLT-OLTENIA (15 februarie-20 martie)
sau un dialog uman datorita unui echivoc semantic. Un joc de cuvinte, un joc de imaginatie.

pe niste scaunase de lemn sunt asezate lucraturi din tesatura care “tin” podoabele. E in primul rand o placere vizuala de a vedea combinatia materialelor diferite reunite aproape pictural: panze subtiri, salbe bogate, cingatoare grele, brauri lucrate atent, ace de prins marama, ilice brodate in culori tari.

“la muzeul taranului roman vii sa privesti. Esti invitat sa hotarasti singur ce iti place mai mult, ce iti place mai putin, ce ti se pare cunoscut si familiar, sau ce te nedumireste.”(din prezentare)

e o invitatie pentru incercarea de a regasi gustul pentru ce ne bucura, pentru lucrurile desavarsite prin simplitatea lor. E ca o poveste pe care o poti imagina, opri si reincepe oricand vrei.

Exista o esenta a simplitatii care exprima eleganta, pentru ca arta traditionala este in primul rand demna si reala.

Dupa o perioada in care am fost conectata numai la evenimentele de arta actuala, expozitia de podoabe mi-a adus aminte de lejeritatea si nonconformismul genuin al artei taranesti.

Mi-a fost dor de MTzR.