cuvinte pe care le folosesc

hopes, dreams we may keep for ourselves
certainty we keep for others.

construim

atelier in tranzitie - in vechea si regretata aripa a librariei eminescu

vernisajul a fost astazi de la ora 5 .. multi oameni, multi artisti..
spatiul incredibil exploatat cu arta ingramadita este primitor si bine intentionat. nu am mai vazut atata conceptualizare la un loc de mult. cred ca este evenimentul stagiunii.
spatiu de dialog si de explorat.
erau si multi copii astazi la vernisaj..am vrut la un moment dat sa alerg si eu printre lucrari si sa chicotesc, sa ma joc cu sacii negrii si cu panzele de pe acolo.. pentru ca asta a fost senzatia mea - atelierul in tranzitie e un loc de joaca in cel mai serios mod si in cel mai placut.
chiar daca aranjarea expozitie in sine e mult prea dezordonata chiar si pentru ceva atat de "tranzitional", e o galerie flotanta pe care o voi urmari luna asta.
aerul de carelessness a fost pana la urma unul prietenos.
lucrarile sunt punchlines si trebuie luate ca atare.
de nu vrei asta .. snap a picture si pune-o pe perete la coltul proiectului lui michele bressan, sau raspunde daca poti ; iti place ce vezi? ; in alta ordine de idei : adam atat d einalt, unde se duce? ;sculpturi urbane : invazia continua; inevitabila moarte a artistului si nu uita sa porti manusi de protectie pt ca suntem in constructie.
to read apres vizionare, thank you.

remember me..carol?!

regenerating carol..tematic e bine, pozitionarea nu mi se pare cea mai happy, u don't really get the whole picture.. si poate multi se intreaba carol, carol.. who the fuck is carol.

ciubi in vechi

l-am gasit pe domnul pisica patrata chiar la el "acasa" in constanta, in centrul vechi

in crama nu e vin, e arta

in constanta muzeul de arta este un loc cel putin ciudat: convietuirea spatiu nou - spatiu vechi-si-dupa-perdea, o colectie mare de lucrari care surprinde prin juxtapuneri indecise (marcel iancu langa corneliu baba),o gramada de expozitii temporare cu arta contemporana ...
all in all, amestecul cronologic este astupat de diversitatea lucrarilor, stopuri obligatorii la camerele dedicate lui petrascu, pallady, tonitza, tuculescu(care nu poate fi privit destul si inteles destul) si avangardei (lucrarile cameleonice ale lui maxy, mihaileanu si genialul portret de fata semnat marcel iancu, ).

ajungand pe scara "de serviciu" la parter am ajuns mai departe, mai jos , in "crama" salii de expozitii temporare si am vazut lucrarile de mai sus.
mi-au placut mult cum imi place orice din seria iubitului meu "academism avangardist". nu am gasit trairi inedite sau explozii de idei, m-am bucurat doar de culori si de textura, de suprafata lucrarilor, o suprafata uscata, cu carton si pasteluri. spatiul expozitional a pus in valoare seria de tablouri, caramida s-a amestecat cu culoarea cartonului lipit pe deasupra si atmosfera a devenit uniforma, linistita si tacuta.

expozitie la galeria museion - muzeul de arta din constanta

bucbiz

a site i enjoy
http://bucharestbusiness.ro

corpul nostru

rezumatul pentru conferinta "imaginarul corpului uman" care va fi pe 17 mai.

Autoportretele Fridei Kahlo: durerea este in corpul femeii.

În viziune artisticǎ, corpul uman poate deveni un mijloc pentru a proiecta relaţia dintre lumea exterioarǎ şi cea interioarǎ, corpul devenind astfel un mijloc pentru a exprima o “deformare” vǎzutǎ singular.
Autoportretele Fridei Kahlo aduc ca imagine centralǎ propriul ei corp torturat de durere, durere simţitǎ în viaţa ei realǎ. Abordarea atât de personalǎ a corpului genereazǎ mai multe straturi de interpretare. La suprafaţǎ se pot identifica datele biografice transpuse în imagini, în picturǎ. Mergând în profunzime, se distanţeazǎ probleme de ordin social ,universal valabile, (locul femeii în societate, în familie), poziţionarea femeii artist,”datul” de a fi femeie.
Important de notat este cǎ artistul începe sǎ picteze în timpul convalescenţei care a urmat unui accident ce îi va marca viaţa. Mutilarea corpului şi suferinţa este transferatǎ pe pânzǎ, creându-se o reevaluare continuǎ a corpului pânǎ la moarte (tema majorǎ a tuturor lucrǎrilor sale fiind autoreprezentarea). Corpul Fridei este pus în relaţie cu experienţe traumatizante (pierderea sarcinii – în Henry Ford Hospital, moartea iminentǎ The Broken Column, violenţa A Few Small Nips ), experienţe resimţite simbolic la nivel general de cǎtre orice femeie.
Compoziţia lucrǎrilor sale este una elaboratǎ, plinǎ de detalii iconografice ale suferinţei, de elemente anatomice (organe, oase) suprapuse corpului întreg, de tratare imobilǎ a feţei şi de transformare a corpului real prin juxtapunere suprarealistǎ a unor detalii narative. Rezultatul formal este unul al realismului interior şi al viziunii asupra propriului corp din punct de vedere feminin.
Propria explorare corporalǎ oferǎ o imagine distinctǎ şi revelatoare pentru corpul feminin în general în perioada începutului de secol XX pentru cǎ în ciuda personalitǎţii extrem de individualizate, Frida Kahlo reuşeşte sǎ ofere o “experienţǎ palpabilǎ” a corpului feminin, una importantǎ în imaginarul corpului uman.