tin minte cand nu dormeam absolut deloc si dansam pe mese in vama pana cand rasarea soarele, intram in apa dezbracati si imparteam toate ideile cu necunoscuti. cred ca nu o sa mai simt niciodata lucrurile pe care le simteam atunci, nu o sa mai vad formele pe care le vedeam atunci si nu o sa mai bucur niciodata la fel de mare. nu stiu de ce s-a intamplat asta, dar pur si simplu stiu ca asa stau lucrurile acum, putin decolorate, putin mai mature si plictisitoare si pline de liniste.
nu imi displace, e doar o senzatie de gol pe care o am pentru ca eu am ramas aceiasi persoana de 16 ani imprastiata si la fel de adolescenta, ma rog, mult mai rezistenta la alcool si cu o doza de responsabilitate mult mai mare.
am incercat sa ne aducem aminte de noi, la navodari si nu in vama, odihnite pentru ca am dormit in loc sa pierdem noptile visand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu