“ I am convinced that today only provisional or even fragmentary assertions are possible.”

Hans Belting The end of the history of art, 1984

Devine aproape imposibil de a mai vorbi de arta.
Multi nostalgici ai “adevaratei” arte ii proclama moartea. Astazi, aici, si chiar maine.. ceva ce numim arta, inclinand mai mult spre o intelegere urbana si contemporana a cuvantului,
cafenele, sau concept-store-urile cum e market 8, ticsite de design p storck cu contraste vibrante, mobile statement al utilitatii alaturi de piese a la antique (deja) art deco. ..avem reminiscente warhol in add-uri, trend setteri la tot pasul, expozitiile de pictura invadeaza restaurantele, bistrourile, galerii -cafenele care tipa: arta contemporana romaneasca exista!!!!!!!!, magazine ambientale de ceai asezonate cu ultimele albume taschen, mnacu face partyuri cu muzica minimal, festivaluri de filme la mnar, ... nu exista limite transmutarii, migratiei de forme, o adevarata viata a formelor, spre bucuria lui focillon, totul amestecat intr-un dinamism ce aduna toate formele de arta: pictura, caricatura, design, muzica, fotografie, moda, .... arta e peste tot.. si totul e imagine...
arta nu e ceva imuabil..nu putem vorbi despre arta!! cred ca o data cu scandalizarea dadaista si pana in prezent, nu intru in teorii postmoderniste spre nemultumirea multora, avem un cu totul alt discurs al istoriei de arta...totul se schimba, de la zgomotul irational fara nationalitate, culoare, sau miros ..incepand cu asta, abordarea, discutia, intrebarile legate de arta capata o noua forma, o noua deschidere..indiferent de ce framework am aplica pt studierea unei anumite epoci, curent etc...pt perioada picturii moderne apres dadaism, teoria de arta devine o problema sociala apropriata fiecaruia..sa luam de ex secolul 18 ..acolo avem ARTA, sau pt adevaratii “clasici “ banuiesc ca ar trebui sa vb despre renastere, eventual perioada de aur florentina, asta parca intelegem prin arta, o pictura serioasa, naturalista, “frumoasa”, whatever that means, ..cred ca dupa 1916 vb despre arta. Pt mine, toate curentele, chiar daca nu sunt de acord cu termenul, hai sa le spunem tendinte artistice de dupa momentul zurich au ca radacina o noua reinterpretare a dadaismului..avem un neodadaism sotto voce pe care il respira contemporanitatea artistica..in ambitia teribilista aproape de a gasi noi suporturi pt pictura/sculptura, de la plastic la gunoi... in intercalarea, combinarea artelor , in vastitatea unei camere de expozitie absolut goale, putem parasi ceea ce greenberg gasea caracteristic picturii “it's flatness”...trecerea de la o “ideologie” artistica la alta nu se face in scopul cautarii unei noi tehnici, toata gestica artistica este acum dominata de anecdota, de un joc de cuvinte si idei, atmosfera ludica ce face un elogiu creativitatii umane, al infinitelor posibilitati de a comunica arta.. hai sa nu vorbim despre arta!! sa nu cautam definitii, sa nu gasim pictori mari si pictori mici (?)... poate daca ne uitam mai bine, daca uitam putin conformismul unei cronologii, am putea gasi, nu raspunsuri, ci intrebari mult mai interesante.