duminică, 28 decembrie 2008

little sad xmas




craciunul e singura perioada din an cand totul se intampla: te deconectezi, incerci sa strangi bani pentru cadouri, te conectezi la tot stresul de a ingrasa si faci planuri pt diete in timp ce infuleci 3-4 sarmale, te inchizi in casa pentru a legumina cu un alibi perfect - e sarbatoare, iti aduci aminte de toate celelalte craciunuri si te gandesti ce dracu s-a intamplat intre timp, recapitulezi the pros and cons ale anului, incerci sa gasesti a suitable invitation pt revelion, gasesti nenumarate motive pt a combina sangele lui jesus cu votca, te gandesti la inutilitatea unui pom de craciun viu, iti propui sa screw new years eve dupa ce iti dai seama ca toate invitatiile suck si te intrebi de ce iti placea atat de mult craciunul cand erai mai mic?
chiar asa, de ce imi placea? de ce il asteptam ? ce se intampla atat de special.. not much, dar era absolut genial si exista o atmosfera .. christmasy .. toata casa era intr-o agitatie continua si era muzica si galagie. anul asta a fost prea multa liniste, asta cred ca ma enerveaza, asta cred ca m-a facut sa refuz craciunul anul asta, sa ma prefac ca nu exista, sa-i spun : better luck next time.
e oare un proces prin care trecem in timp - in care nu ne mai pasa de absolut nimic si nimic nu mai e cum era inainte?
vreau sa trecem mai repede peste toata perioada asta de holiday si sa get back to work - asta ca sa nu ma mai gandesc la cat de trist a fost this xmas without my sis.

duminică, 14 decembrie 2008

Documenting inside alterity - alexandra albu



































































































Articolul pe care il pregatesc..well..acum..despre lucrarile Alexandrei Albu imi ofera un playground excellent pentru my own discourse. Avand alaturi de lucrarile de pictura ale Alexandrei si accesoriile facute de ea pot sa construiesc pe scheletul prezentarii portofoliului ei un ‘forward accept’ pentru justificarea virtuala a alaturarii diferitelor lucruri din ArtizArt. Nu e un text parazitar care cauta sa se muleze pe propriile mele aceptiuni a ce inseamna arta, but happens to swing my way.

Agresiva poate fi alaturarea unor decoratiuni – de orice fel ar fi ele – cu cea a unor probleme "serioase" – cum este pictura. Sigur pictura poate oricand sa intre intr-un framework decorativ, dar aici este vorba de a accepta claritatea si cursivitatea cu care un artist se poate exprima in varii medii.Personalitatea Alexandrei pentru mine este strans legata de multitudinea de lucruri pe care le face: fie ca participa la targuri de handmade, fie ca pregateste o expozitie pentru Atelier35, lejeritatea cu care isi determina propriul registru o face reala ca prezenta artistica. Este genul asta de explorare care justifica influenta ei din street art - spatiul public - si pentru ca il intelege natural - eu ii vad lucrarile undeva pe cladiri in formatul de panza, sau oameni care umbla pe strazi cu ele in mana - aici cred ca flashul s-a produs cand vlad ii facea fotografii la lucrari iar alexandra le tinea cumva in fata ei, ridicate cu ambele maini - pictura ei apartine unui spatiu urban asumat din propriile experiente si strict legat de oameni.Tot aici - Reactia oamenilor care tot intra in magazin la lucrarile ei este ca sunt triste- personajele, ochii, felul in care corpurile sunt incadrate. sunt triste in suprafata, mie imi ofera multa liniste, nu stiu cum sa explic asta - au o atmosfera cromatica intensa chiar daca diluata cateodata sau, din contra, mult prea stridenta - exista socuri de culoare perceptibile ca formele de grafitti care "deterioreaza" cladirile uscate si scorojite - pe care te astepti sa le gasesti, esti intr-un comfort zone cu ele.

Exista o naivitate streetwise in lucrari si cred ca in jurul calitatii asteia se misca receptarea lor. Interactiunea cu subiectul poate fi minima, dar expresivitatea lui este ceea ce structureaza imaginea.

Seria de personaje "decupate" pentru a exista in afara panzei trimite o conexiune formala cu continua dezvoltare a proiectului uman al lui ciprian paleologu - desi dinamica exterioara aici lipseste, fiind conturata descriptivitatea - se poate simti un ongoing research care ar trebui sa continue pentru a junge la completarea narativului.

"Inventarea" lui BOB e credibila, identificabila cu ce se intampla intr-un spatiu public foarte bine cunoscut, tehnica mixta - in tratarea suprafetei - releva o "tehnica mixta" a influentelor si a unui dialog personal cu lucrarile. Interiorizata, imaginea aduce in acelasi timp o prezenta publica, vizibila foarte apropriata de o actiune social-personala care incearca sa adune reactii din partea unui public aflat in exteriorul galeriilor si a spatiilor limitative

Alexandra Albu aduce povestea unor personaje sincere care pot exista, care atrag pentru ca sunt apropriate, in jur, deschise spre un public care isi stie locul in outside closed spaces. Ce impresioneaza este noutatea lor - nu a tehnicii sau a reprezentarilor, ci a atitudinii artistului care exista intr-un spatiu neizolat si neintoxicat de cultul contemporan pentru cercuri restranse.





marți, 9 decembrie 2008

marti


e patru dimineata: caut fonturi pentru siteul magazinului, imi incerc talentul neprofi cu grafica de illustration si sunt in "rutina" mea .. late nights for working, minding my own shit.
o parte din mine este fericita cu adevarat pentru ca pentru prima oara am lucrat la ceva mult si cu pasiune si am vazut rezultatul - vorbesc desprea artizart si cum e sa citesti articole despre ceva ce ai creat tu: suntem si pe metropotam si pe 4fashion, dadamoda si multe bloguri si alte siteuri.

cealalta parte din mine se gandeste ca trebuie sa muncesc mai mult, ca nu e perfect, ca trebuie facute mai multe, ca poate nu ar trebui sa dorm deloc.. ca sunt lucruri pe care nu pot sa le rostesc, ca nu am curajul sa-mi recunosc propriile dorinte, sa le cred posibile.. ca tot ce mi-am dorit vreodata este sa am o fosta fabrica mare, imensa, si sa organizez cel mai creativ spatiu posibil, cu ateliere pt artisti, cu cafenele, bookshops, magazine artsy si galerii, un loc in care arta sa fie iubita inainte de a fi inteleasa si "kritikta".. cu lucruri reale, cu oameni care comunica, cu ce inseamna arta pentru mine: daruire, cea mai violenta si linistitoare pasiune, cea mai groaznica si iremediabila bucurie.. de cand sunt la facultate am invatat sa urasc arta, sa o mazgalesc, sa o tratez ca pe un cadavru, sa calc pe ea, sa nu-mi pese. am invatat sa nu ma mai bucur de ea, sa fiu serioasa, snoaba, pretentioasa .. that's not me .. eu sunt orice om, si sunt mai mult.
simt ca nu mai vreau nimic la nivel academic, mi se pare de cacat scoala in general - atat de conspirativ impotriva originalitatii si cu oameni, studenti care nu au ce cauta acolo. ma uit in jurul meu si vad numai lipsa de implicare, dezinteres, lack of love. facultatea e o aventura pasagera, un one night stand ..cam asa e perceputa.. si eu care credeam ca marriage is for a lifetime.
sunt in momentul unic pana acum din viata mea in care nu am cea mai mica idee ce o sa fac cu tot ce credeam ca ma reprezinta.. nu ma vad in lumea asta septica de curatoriat, muzee, kritik, whatever. cum as putea fi? i'm a nice person, nu some kind of bitchy critic.

s-au intamplat multe in seara asta: am redescoperit prieteni vechi si acum stiu ca poti reincepe oricand sa vorbesti cu a real friend chiar daca te-ai purtat aiurea ultima oara cand ati vorbit, am vazut lucrari facute de un tip care a iesit intr-o dimineata afara ca sa prinda imagini pentru ca nu putea sa stea locului in casa, m-am convins a nu stiu cata oara ca tipul pe care i hate to love nu o sa-mi fie niciodata alaturi si ca eu sunt addicted to talking to him si ca nu pot comunica cu alta persoana, m-am uitat la mine si mi-am dat seama cat de singura ma simt cand ajung seara acasa si trebuie sa inchid luminile prin casa cand ma culc, am ajuns sa detest sa citesc si sa am un huge crush de stanga cu cel mai unsafe menage a trois : marx-engels-lenin, am descoperit arta care nu-mi place, dar artist care vibreaza a viata, am invatat rabdarea si nevoia de a vorbi tare, mi-am adus aminte de mine, m-a intristat reactia persoanelor pe care le cunosc din primul an de facultate la aflarea existentei magazinului, stiu acum ca sunt fascinata de simplitatea gesturilor unei persoane obosite, am cunoscut un tip care ar desena toata ziua si care are indesate idei in degete, sunt recunoscatore mie ca pot fi sincera si directa, promit ca voi fi la fel de copilaroasa oricate riduri o sa fac, stiu ca oamenii cu adevarat buni mor repede sau pleaca din tara, admir in secret si sunt impulsionata de tot ce este mai bun decat mine, imi doresc sa fiu inconjurata numai de oameni extraordinari care ma pot invata toate lucrurile pe care nu le stiu, vreau sa scriu pana cand o sa spun ca asta o sa fac toata viata, incerc sa ma conving ca i don't get a second chance si ca sunt singura and i have to risc it all, sunt dispusa sa ma chinui pentru a ajuta pe oricine e creativ si doreste sa munceasca cu adevarat, habar n-am unde sunt si unde ma duc, dar sunt sigura ca ma voi descurca, am nevoie sa stiu sa apreciez cu adevarat oamenii care imi sunt aproape, nu vreau sa fac un master doar pt ca trebuie si pt ca ar fi pacat altfel, m-am hotarat sa nu uit ceea ce imi doresc, sunt o mie de lucruri pe care le-as scrie aici, nu in speranta ca cineva le va citi, ci doar pentru ca aici e singurul loc in care ma adun.

Sunt momente in care merg pe strada, astept sa se faca verde, ma grabesc, traversez ..atunci imi scriu in minte texte, articole, fragmente ..le tin acolo - pt drum.. le recitesc seara.. si incerc sa-mi aduc aminte daca nu cumva am mi-au cazut din greseala cateva litere din geanta pe jos.

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Artizart

a fost o luna nebuna, zile interminabile, dar in sfarsit suntem gata.
Artizart prinde viata intr-un spatiu real!, nu numai in imaginatia mea.
sunt obosita, fericita, curioasa, speriata, incantata.
Sper sa va faceti timp sa ajungeti la deschidere.. avem sampanie si dulciuri ;)

miercuri, 3 decembrie 2008

in pagina


john baldessari

de cate ori imi iau artforum, frieze sau orice alt glossy de arta sunt absolut fascinata de cantitatea interminabila de pagini entryuri pt expozitiile curente. multitudinea de astfel de adduri actioneaza ca paginile de reclame fashion in vogue-ul frantuzesc, citizen k sau harper's bazar. nu stiu daca exista o echivalenta intre ele, dar motivul este acelasi: publicitate, economie si ..pace in lume.
contactul cu revistele de arta e unul foarte ciudat - nu exista in interiorul lor un text la care te astepti intotdeauna.. frecvent, abordarile supra-interdisciplinare arunca discutia contemporana a artei in sectorul public-economic, politic, editorii sfarsind prin nu a mai vorbi despre arta, ci despre piata de arta, punand probleme de managment cultural si nu de cultura. Gresit sau ingenios, important este ca revistele trebuie cumparate, informatia este inaccesibila altfel, iar cum bine e stipulat in dreptul democratic postmodern: accesul la informatie trebuie sa para simplu si deschis oricui, dar cititul nu e pentru toata lumea (vezi politica diverselor publicatii, ever parolatele siteuri de articole and many more).
citind fiecare imagine la prima frunzarire, sunt atenta la tehnicile de "paginatie" si prezentare grafica a temelor din expozitii.. la o a doua privire, imi fac o lista cu numele artistilor de care nu am auzit si operez un onest google. am descoperit ca asta este cea mai eficienta metoda de a fi si fresh cu informatia si de a umple golurile din urma: pt ca intotdeauna din actual ajungi la probleme vechi- printr-un voiaj documentaristic prin biografii de artisti sau facand conexiunile necesare intre lucrari recente si lucrari mai vechi.e un caz de everybody wins: ajuti si comunitatea redactorilor artsy aflati in plina criza economica, iar ei te ajuta pe tine sa stai bine pe pozitiile de informare si sa-ti formezi o imagine cat mai complicata asupra unui univers paralel - arta azi- pentru care nu ai metode star trek de comunicare.
prin rutina asta am descoperit lucruri quite extrordinary.
ultima "sapatura": John Baldessari - un tip pe gustul meu care la priveghiul mortii artei deseneaza inimioare cu rujul pe sicriu.
cu o multitudine de incercari in varii medii, fotografie, colaj, pictura and all the conceptual stuff you can think of, Baldessari lucreaza cumva duplicitar, intr-o ipostaza de dublu agent, ca artist foloseste teorie de arta si frame work de istoria artei lucrand simultan lucrarea de arta in sine, mutiland cu un zambet larg teoria de arta si regizand scenete deconspirative prin recursul la fluxul si traffic jam-ul istoriei artei.
genial ca master puppetier in expozitia Magritte and Contemporary Art: The Treachery of Images. http://www.lacma.org/art/MagritteIndex.aspx


absolut firesc si fun in interviuri. Isi alege juxtapunerile cu cea mai fina observatie sarcastica exploziva.
Tips for artists who want to sell - 1966-68 - un manifest inca valabil (?)
http://broadartfoundation.org/artist_12.html


acum - fragmentari, limbaj, pozitionare si indicare - expozitia curenta :
John Baldessari: 'Raised Eyebrows/ Furrowed Foreheads'