craciunul e singura perioada din an cand totul se intampla: te deconectezi, incerci sa strangi bani pentru cadouri, te conectezi la tot stresul de a ingrasa si faci planuri pt diete in timp ce infuleci 3-4 sarmale, te inchizi in casa pentru a legumina cu un alibi perfect - e sarbatoare, iti aduci aminte de toate celelalte craciunuri si te gandesti ce dracu s-a intamplat intre timp, recapitulezi the pros and cons ale anului, incerci sa gasesti a suitable invitation pt revelion, gasesti nenumarate motive pt a combina sangele lui jesus cu votca, te gandesti la inutilitatea unui pom de craciun viu, iti propui sa screw new years eve dupa ce iti dai seama ca toate invitatiile suck si te intrebi de ce iti placea atat de mult craciunul cand erai mai mic?
chiar asa, de ce imi placea? de ce il asteptam ? ce se intampla atat de special.. not much, dar era absolut genial si exista o atmosfera .. christmasy .. toata casa era intr-o agitatie continua si era muzica si galagie. anul asta a fost prea multa liniste, asta cred ca ma enerveaza, asta cred ca m-a facut sa refuz craciunul anul asta, sa ma prefac ca nu exista, sa-i spun : better luck next time.
e oare un proces prin care trecem in timp - in care nu ne mai pasa de absolut nimic si nimic nu mai e cum era inainte?
vreau sa trecem mai repede peste toata perioada asta de holiday si sa get back to work - asta ca sa nu ma mai gandesc la cat de trist a fost this xmas without my sis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu