Articolul pe care il pregatesc..well..acum..despre lucrarile Alexandrei Albu imi ofera un playground excellent pentru my own discourse. Avand alaturi de lucrarile de pictura ale Alexandrei si accesoriile facute de ea pot sa construiesc pe scheletul prezentarii portofoliului ei un ‘forward accept’ pentru justificarea virtuala a alaturarii diferitelor lucruri din ArtizArt. Nu e un text parazitar care cauta sa se muleze pe propriile mele aceptiuni a ce inseamna arta, but happens to swing my way.
Agresiva poate fi alaturarea unor decoratiuni – de orice fel ar fi ele – cu cea a unor probleme "serioase" – cum este pictura. Sigur pictura poate oricand sa intre intr-un framework decorativ, dar aici este vorba de a accepta claritatea si cursivitatea cu care un artist se poate exprima in varii medii.Personalitatea Alexandrei pentru mine este strans legata de multitudinea de lucruri pe care le face: fie ca participa la targuri de handmade, fie ca pregateste o expozitie pentru Atelier35, lejeritatea cu care isi determina propriul registru o face reala ca prezenta artistica. Este genul asta de explorare care justifica influenta ei din street art - spatiul public - si pentru ca il intelege natural - eu ii vad lucrarile undeva pe cladiri in formatul de panza, sau oameni care umbla pe strazi cu ele in mana - aici cred ca flashul s-a produs cand vlad ii facea fotografii la lucrari iar alexandra le tinea cumva in fata ei, ridicate cu ambele maini - pictura ei apartine unui spatiu urban asumat din propriile experiente si strict legat de oameni.Tot aici - Reactia oamenilor care tot intra in magazin la lucrarile ei este ca sunt triste- personajele, ochii, felul in care corpurile sunt incadrate. sunt triste in suprafata, mie imi ofera multa liniste, nu stiu cum sa explic asta - au o atmosfera cromatica intensa chiar daca diluata cateodata sau, din contra, mult prea stridenta - exista socuri de culoare perceptibile ca formele de grafitti care "deterioreaza" cladirile uscate si scorojite - pe care te astepti sa le gasesti, esti intr-un comfort zone cu ele.
Exista o naivitate streetwise in lucrari si cred ca in jurul calitatii asteia se misca receptarea lor. Interactiunea cu subiectul poate fi minima, dar expresivitatea lui este ceea ce structureaza imaginea.
Seria de personaje "decupate" pentru a exista in afara panzei trimite o conexiune formala cu continua dezvoltare a proiectului uman al lui ciprian paleologu - desi dinamica exterioara aici lipseste, fiind conturata descriptivitatea - se poate simti un ongoing research care ar trebui sa continue pentru a junge la completarea narativului.
"Inventarea" lui BOB e credibila, identificabila cu ce se intampla intr-un spatiu public foarte bine cunoscut, tehnica mixta - in tratarea suprafetei - releva o "tehnica mixta" a influentelor si a unui dialog personal cu lucrarile. Interiorizata, imaginea aduce in acelasi timp o prezenta publica, vizibila foarte apropriata de o actiune social-personala care incearca sa adune reactii din partea unui public aflat in exteriorul galeriilor si a spatiilor limitative
Alexandra Albu aduce povestea unor personaje sincere care pot exista, care atrag pentru ca sunt apropriate, in jur, deschise spre un public care isi stie locul in outside closed spaces. Ce impresioneaza este noutatea lor - nu a tehnicii sau a reprezentarilor, ci a atitudinii artistului care exista intr-un spatiu neizolat si neintoxicat de cultul contemporan pentru cercuri restranse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu