Basarabia mea

Alexandru Plămădeală - Studiu



Ion Grigore Popovici - Nud
Icar


Ada Zevin - Găgăuză


Nina Arbore - Autoportret



Dumitru Sevastian - Odalisce
Iosif Rosebluth -Promenadă

Miliţa Petraşcu







Basarabia mea - vernisaj marţi 23 iunie - Artmark


îmi doream de mult să ajung la Artmark/Art Society. Mă gândeam că o să fie o "întâlnire" liniştită, fără agitaţie şi zgomot, mă imaginam descoperind o galerie mică şi cochetă mai necunoscută. Cred că asta explică şi modul în care am relaţionat cu spaţiul - am fost copleşită de tot decorul a la carte care s-a desfăşurat. o combinaţie de catering, arhitectură şi mulţi "oameni de vernisaj".
am fost plăcut surprinsă, dar cumva nu m-am simţit chiar într-un spaţiu deschis, creativ, aroma de mentalitate de licitaţie se simţea, expensive suits and lots of photos being taken - exact ca pentru un glossy.

Lăsând decupajul de atmosferă la o parte, expoziţia a fost cu adevărat revelatoare pentru mine. Nu m-am gândit niciodată cu seriozitate la artiştii din Basarabia.. chiar şi când vorbeam de Nina Arbore sau de Miliţa Petraşcu o făceam fără a contextualiza originea lor.

Am rămas încântată de ce am văzut, m-a copleşit sala dedicată Miliţei Petraşcu, i-am simţit lupta pentru a şlefui puternic, dar niciodată masculin.

Acuarele lui Theodor Kiriacoff mi-au adus aminte de cărţile cu poveşti ruseşti pe care le preţuiesc mai mult acum decăt când eram mică.

Nudurile lui Ion Grigore Popovici sunt de o sensibilitate inexplicabilă, nu ştiu dacă să le văd ca momente intime de cotidian sau studii care dezbracă liniile clare pentru a deveni expresive.

Lucrarea care mi-a rămas în faţa ochilor ca fiind cea mai apropriată de ceea ce simt eu plastic este pânza de Dumitru Sevastian - Odalisce. Expresivitatea "lucrăturii" pigmentului se armonizează cu totul aerul oriental care simt că încă ne guvernează viaţa şi modul de a gândi. lejeritatea şi calmul leneş al odaliscelor este de un firesc actual.