masina de scris

writing is supposed to be hard.


am avut o gramada de retineri.. o blocare cronica in fata oboselii de a fi obligata sa tot termin licenta.
or maybe is just distrust. nu am mai scris de atat de mult timp incat nu mai stiu cum reuseam sa o fac inainte.. ma sperie acum cand vad ca am posturi care nu se mai termina oricat ai da scroll.

cred ca am terminat prin a ramane behind enemy lines.. m-am apucat fara incredere, in graba si din materialele pe care le aveam la indemana sa "construiesc" tot felul de lucruri, mici, utile, simpatice sau chiar ciudate... imi place ce fac, imi place pana la epuizare. dar nu vreau sa uit sau sa nu-mi gasesc timp pentru a scrie .. e un exercitiu necesar pentru mine, ma face sa nu uit ca imaginile imi vorbesc si ca imi place sa palavragesc in cuvinte.. e o parte din ceea ce sunt.


am vazut un film in care un scriitor se retrage undeva printr-un satuc din italia, izolandu-se astfel si incercand sa traiasca "viata la tara". nu mai poate scrie sau ii este prea frica sa se reapuce. asta nu este important. cea mai relevanta secventa a intreg filmului este momentul cand 'old' writer ii spune unui scriitor mai tanar, neincrezator in propriul talent, sa-si arunce laptopul si ii tranteste pe birou o masina de scris. tipu e derutat si protesteaza in fata regresiunii tehnologice; batranul insa este genial spunand ca scrisul este un lucru ce necesita timp si rabdare, in care fiecare cuvant trebuie ales si simtit, folosind acest brontozaur tehnologic, extrem de neutil si impractic, persoana care scrie este obligata de a se opri in fata fiecarei constructii, gandind si mai mult ceea ce ar vrea sa scrie cu adevarat. scrisul nu trebuie sa fie ceva usor, it's ment to be hard

nu stiu daca o sa-mi arunc laptopul pe geam ca sa-l inlocuiesc cu o masinarie care 'printeaza' in timp real cand scrii, fara print view si backspace.... recunosc ca mi-as dori o masina mica rosie de scris ca a lui emmanuelle beart in les temoines pe care sa o tin intr-o caseta portabila din tabla emailata lucios cu maner si care sa faca zgomotul ala placut de tac,tac, tac, tac , si scartaitul metalic de sfarsit de rand...stiu ca imi placea extrem de mult sa ma joc cu masinile de scris cand eram mica.. si eram absolut fascinata de felul in care roteai si suceai foaia pe rola masini si cum se auzeau zimti care se "flasnetau" cand scoteai foaia. ma intrebam cu stie fiecare litera de unde sa iasa..si cum isi da seama ca este vorba de ea... mi-e dor de placerile astea cochete, inexplicabile..cum este mirosul de tei intr-o noapte de vara, gustul unui biftec tartar bun, menta proaspata in sucuri, senzatia sarata cand se usuca apa de mare pe piele, zgomotul greierilor noaptea pe care cu greu incerc sa-l inlocuiesc cu ritmul util al stropitoarelor de gradina, sentimentul placut de a termina o carte stufoasa, cana cu supa calda cand te intorci inainte de zori de la o petrecere, inghetata nirvana de praline cand nu te duci la nici o petrecere vineri seara, lumanarile dintr-o cafenea de bulevard, bucuria de a desface cumparaturile si a vedea multe pachetele si pungute frumos ambalate, o carte postala de la o colega de scoala, un fular pufos si lung la un examen scurt si plictisitor, zambetul unui necunoscut care itideschide usa si te lasa sa intri prima, revistele vechi de moda gasite in anticariate, chilipirurile, chibriturile cu bete lungi, ciorapii in dungi, desenele disney, compotul de mere cu coaja de lamaie baut rece si direct din oala, dormitul pe canapea in bratele cuiva care te vegheaza si are grija sa te inveleasca, revistele cu multe cadouri, mersul cu masina in viteza noaptea, amintirea primului sarut care a contat, prima carte citita ever -(fram ursul polar), timpul in care nu ma gandeam ca ma ingras, mirosul de santal in biblioteca de acasa, salvarii fini cu care stau non stop, discutiile neasteptate care te schimba, zilele cand aveam un par frumos, playing dress up... i miss every little thing and christmas wrapping and christmas.

eu stiu ce vreau de craciun.