miercuri, 7 octombrie 2009

revolutionary road


sufăr de o profundă linişte. e construită pentru a mă face să rezist, să continui, să pot să nu mă schimb. nu aud nimic şi în majoritatea timpului nu îmi dau seama cum pot întreţine o conversaţie când defapt nu sunt atentă la mai nimic. aranjez lucrurile astfel încât să par implicată şi agitată, extrem de preocupată de tot ce este în jurul meu, de tot ceea ce fac. nu mint, aşa aş vrea să fiu cu adevărat, dar sincer i don't give a shit. nu e nici un fel de atitudine agresivă, plină de reproş, e o stare doar liniştită care mă scoate din minţi pentru că ştiu că am pierdut tot ce era mai important şi totuşi lumea mea nu s-a destrămat, practic nimic nu s-a schimbat. e doar prea multă linişte, prea mult nimic, prea mult fără conţinut şi prea multe lucruri pe care le ţin lângă mine chiar dacă mă dezgustă.
nu ştiu exact ce fac şi tot ce fac este să continui să fac lucrurile normale. aş vrea atât de mult să pot să mă opresc din liniştea asta şi să plâng.

Un comentariu:

Valentina spunea...

Permite-ti luxul sa citesti carti recomandate copiilor intre 5 si 12 ani. "Cronicile Wardstone" de exemplu. Linistea o sa fie inlocuita treptat de entuziasmul inocent de copil, care nu constientizeaza ca totul este inutil...