Ce inseamna spatiu public pentru artisti? Este acelasi spatiu public pentru toti? Cine are acces la spatiu public? Exista un spatiu public?
Am construit intrebarile pornind de la relatia intre textul proiectelor de public art din bucuresti si desfasurarea lor reala.
Ce public a participat la “public art bucharest 2007”? Unde s-au petrecut actiunile proiectului? Au fost ele publice?
Public – spatiu public inseamna pentru mine strada, piata, parcul, orice spatiu exterior deschis oricarui cetatean, un loc extrem de vizibil si cunoscut care poate sustine anunturi de informare rapide : cum se intampla cu piata revolutiei, piata constinutiei, vesnicul “la tnb”, parcul tineretului, cismigiu etc.
publicul este oricine, nu exista target, nu exista limitari. Public inseamna in primul rand un drept, din moment ce uzantele politice se amesteca in viata oricaruia,”omul” fiind in acelasi timp votant, contribuabil si individ cu o personalitate singulara. Registrele astfel se “contamineaza”, nu poti evada obligatiilor de cetatean, cum nu poti evada de propriile reactii la cultura, arta. Politica are o mare relevanta in arta contemporana cum la randul ei, arta contemporana traieste prin mecanisme politice.
Trecand peste discursul sustinut pentru discutarea unei probleme de intelegere a unui proiect de arta din perspectiva criticii de arta, aleg sa-mi enunt clar opiniile de participant la spatiul public.
Pentru ca in primul rand sunt omul care merge prin oras si traieste aici si numai secundar persoana care scrie despre arta si o sa si motivez aceasta distinctie: ca studenta la istoria artei implicata in proiecte de arta contemporana am avut acces la desfasurarea unor actiuni artistice de public art...whatever that means pentru artisti si organizatori.... am participat la simpozioane si speechuri in sali in care eram maxim 8 persoane..tema fiind public art si publicul de arta contemporana si cum nimeni nu intelege si apreciaza arta contemporana. Ca persoana tanara care e inclusa numai in sfera publica si nu in cea academica nu am participat niciodata la un asemenea eveniment. Daca incerc sa disociez intre ce stiu prin simplu fapt ca am acces la sursele de informare din interiorul breslei si ce stiu ca persoana care citeste numai revistele oferite publicului am ca rezultat o persoana schizofrenica , am de fapt doua persoane care nu vor ajunge niciodata in acelasi loc. Daca din 24 fun pot afla de vernisaje de la atelierul 35, plus programe de muzee si diverse anunturi mai vizibile, de pe 'incepem' pot sa gasesc programe de seri artistice pe la ordinu arhitectilor, de diverse proiectii pe la apartamentul nu stiu carui artist ...
problema publica este disperarea cu care artistii, curatorii si oamenii implicati in lumea artei bucurestene denunta, mai mult acuza publicul ca nu este interesat si ca nu e deschis noilor abordari .. niste tarani.... atunci daca tot vor public de ce nu isi anunta vernisajele, proiectele, de ce nu exista publicitate?? cat timp colaboreaza si cu agentii de advertising .. de ce nu exista informare onesta, de unde elitismul de avort a faunei artistice de la noi? De unde frica de a avea public?
Dezgustul sta in faptul ca am avea ca public multe de vazut, pentru ca exista o puternica arta romaneasca facuta de oameni tineri cu multa energie si daruire... sunt convinsa ca problema lor sta in mediul in care au crescut si au invatat: sa stea impreuna si retrasi de lume, de a persifla si a se da interesanti, de a ataca superficial... asta au demonstrat scandalurile icr, atelier 35 si episodul berlin : ca exista o scleroza a artistlor, dar ca ea nu rezida in opera lor, nicidecum, ci in modul lor de a vorbi, de a NU se explica si de a trata publicul ca o gloata de idioti. Imi pare rau pentru lucrari care sunt cu adevarat bune, dar nu-mi pare rau pentru artisti care trebuie sa invete sa traiasca cu adevarat si sa nu mai fie alimentati cu izolare glucozica printr-un tubulet care nu comunica cu exteriorul neaos pentru a nu “infecta” crezul artistic cosmopolit.
Cred ca undergroundul nu mai e de mult la moda si mai cred ca spatiul public ar trebui tratat ca atare, ca un spatiu public pentru toti...sa coboare arta in strada? nu.. nu ar trebui sa coboare, ar trebui sa accepte sa ni se alature facand asta numai “urcand” pe strada din subsolurile pe unde sta ascunsa.
2 comentarii:
chiar daca nu mai e la moda (sau e? nici nu stiu), undergroundul va ramane mereu prezent, la fel cu cei care fac arta (de orice tip, de la plastica pana la muzica) si care declara ca ei vor sa ramana underground si sa aiba propriul lor public, dar care mai apoi se plang de lipsa publicului si de oamenii inculti care ii inconjoara.
stiu mecanismul asta, il mai practic si eu din cand in cand, desi, sincera sa fiu, nu stiu de ce o fac si nici nu inteleg rationamentele.
undergroundul functioneaza ca 'the little black dress' - niciodata nu dai gresi. Dar cred ca cele mai tari 'outfituri' sunt cele care ies din 'eticheta'.
apreciez sinceritatea ta - swings my way ;)
merci de commenturi
Trimiteți un comentariu