androginul

absoarbe doua realitati distincte si le pastreaza vizibil intr-o reconciliere grea de acceptat. Ascunde adevarata realitate dinainte de lumea asta: o apropriere religioasa si corporala intre doua elemente care nu se identifica. Femininul si masculinul nu se definesc numai prin antinomia lor, isi construiesc structura in legatura cu necesitatea comuna: de a se uni, de a nu trai instrainati. Cuvantul pentru o apropriere fantastica, de neiertat, evidentiand asemanarile si sfarsind prin a releva un dat inexistent. Androginul este creatura care sfideaza tacit o incapatanare a noastra de a ne diferentia, o lupta mereu imblanzita de sexualitatea propusa ca fiind fireasca. Androginul este blocat in deplina lui implinire, in reunirea perfecta pe care o detine si o conserva, condamnat astfel la singuratate si la singularitate. Androginul devine metalimbaj pentru o viziune proiectata a esentelor si nu a contrariilor cum este hermafroditul. Luat in particular ca aproape-concept pentru fiinta intreaga pentru cel fara de pereche nu traieste antagonic ci relevat in interior ca indivizibil, ca fiinta primara.