samanta ? - rodul ferit, cu concentrarea ei, cu zgomotul si astfel, cu inceputul.
menhir - monolit "atins", aici e prelucrat datul natural dar mana nu-l schimba drastic, sa-l faca de nerecunoscut, nu apare nici umanizarea fortata, obligata, impusa..
Gradina cu sculpturi - din Intrarea Mieilor nr 10
o "depozitare", lucrarile sunt dispuse in situ, traiesc instrainate, aduse in veduta unei pustietati urbane, reusind sa pastreze povestea originara, in materia lor, in alaturarea si adunarea lor intr-un spatiu deschis.
imaginea gradinii-atelier e statica prin peisajul expozitional si explodeaza printr-un aftertaste in dinamismul unei arte care conserva nobletea mestesugului asumat ca destin.
UMBRE-umbra
lumina prelucreaza si modeleaza materia, o "strica", o descompune, o pune in valoare, ascunde si releva.
de aceea sculptura trebuie privita circular, de aproape si de la distanta..sa urmaresti materia- lucrul care trebuie atins.
umbrele devin concentrarea ideii in sine de sculptura. daca umbra este strict legata de momentul ei periferic de efemeritate si incertitudine, sculpturile lui nicapetre capteaza si inchid formula de tranzit a umbrei in concretizarea materiala, solida.
Ingerii sunt piosi, cu aripile stranse, stransi in sine, spre interior, in crestaturi adanci, brazdate in carnea lor imortala in care stau tacuti.
sunt ingeri care stau printre noi, poate nu au fost niciodata in alta parte..
liniile lui nicapetre, desenele lui traduc ritmul antic grecesc in studii de forma printr-o linie clara, sigura care porneste un joc complicat al indemanarii incepand dintr-un punct, inconjurand tot spatiul intorcandu-se in acelasi punct, parca, intr-o singura tusa.
si LEMNUL - e taiat, strapuns cu sapaturi adanci, crestaturi drepte.. fibra lemnului stabileste accentul pe uscaciunea timpului care tot a trecut - lucrul cu lemnul e vechi..lemnul care intemniteaza si protejeaza, creand identitate.. lemnul e duritate si rodul pamantului incarcat de incapatanare fata de viata. lemnul care se incapataneaza sa nu dispara, sa nu putrezeasca, singurul cu mirosul lucrurilor trecute, materia aproape umana, legata de impulsurile primare. daca marmura adauga prin culoare o anumita corporalitate ireala, lemnul stabilizeaza, aduce realul, arata forta. piatra alba conserva in formele ei virtuozitatea, lemnul arunca in afra lui interiorul creativ al autorului, lemnul traieste asa cum stie, altfel ..fara gratie.
cred ca e imposibil sa nu te gandesti la Brancusi sau la Apostu cand vezi formele lucrarilor lui nicapetre. trei artisti romani, nascuti si mineralizati aici, lucrand cu aceiasi materie, cu legaturi stilistice formale in privire comparativa, au trait si traiesc in afara vetrei.
l-am descoperit pe nicapetre printre planse adunate de mama si din amintirile ei despre el, vazandu-l in casa l-am considerat apropriat si nu l-am "obligat" unei priviri atente..se intampla des sa nu vezi cu adevarat lucrurile din jurul tau, din comoditate si familiaritate si din dorinta de a proteja si a tine pentru tine ceva aproape personal.. doar recent am gasit un album nicapetre (editat la Braila, 2003).. l-am privit cu distanta "cuvenita".. fotografiile facute lucrarilor lui aveau aerul cliseelor facute de brassai (din nou romanesc) obiectelor-lucrare ale lui picasso..adunau in acelasi timp inventarierea si unghiul receptiv cu insemnatate bibliografica..
ce vreau sa fac prin recoveringart ? sa trasez din experienta mea directa (deci strict personala si deschisa unei game intregi de judecati gresite) niste texte de interpretare si de readucere in actualitate a artistiilor sedimentati in notorietatea tacerii pentru persoanele "contemporane" mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu