“Les impulsions le plus contradictoires ou complementaires, tout me porte donc a ecrire: l'orgueil, la volonte de puissance, la detestation, le desir de me racheter, l'amour, l'angoisse, la nostalgie, le dessaroi, la confiance, le manque de confiance, la certitude de ce que j'affirme, l'incertitude, le desir ardent d'etre eclaire, le desir d'eclairer, l'amusement, l'humilite.”
Eugene ionesco – notes et contre-notes (1966)
Bauniesc c ala un moment dat o sa fiu intrebata de ce scriu ..sau chiar mai bine ar fi sa ma intrebe acum .. de multe ori imi raspund la intrebarea asta.. pregatind astfel raspunsul pentru exterior. Si ma gandesc intotdeauna ca raspunsul ar trebui sa fie sincer, scurt si simplu : pentru ca nu stiu sa fac altceva, pentru ca ma face fericita.
Daca ideile mele stau suspendate in cuvintele pe care le lipesc dezordonat in ce scriu ..atunci cred ca sa scrii inseamna sa desenezi , sau mai bine spus scrisul si desenul au in comun calitatea de a putea concentra si transmite direct pe o bucata de hartie la indemana oricui ganduri si imagini exact cum le imaginezi .. si liniile negre, in ambele cazuri, se insira aproape involuntar, fara sa le gandesti, deschizand cutii cu vechituri necunoscute care apar mereu noi .. sa scrii pentru a gasi mereu o legatura intre ceea ce esti si ce ai gasit in tine ca aveai de mult. O inventariere personala, o fuga subtila de timp. .. un motiv pentru a te opri .. o ocazie buna pentru a oferi oricui cu cel mai mare orgoliu .. o exhibitie fara curaj, facuta din necesitate.. trebuie sa scrii .. cum sa te poti opri ? Si cand nu poti, sa te obligi pentru ca in afara de asta nu ramane nimic al tau.
Cuvintele sunt mereu impersonale sectionate in vocile altora, subliniate pe carti.. obositoare pe ecrane luminoase.. cuvintele sunt bune ca titlu si merg excelent cu pauzele mai lungi de tacere..cuvintele se aud distonant in muzica si anima o atmosfera oricum inchisa .. cuvintele se folosesc pentru a nu le uita si se noteaza schematic prin semne .. cuvintele sunt odioase si pe multe le cari dupa tine cand ai vrea sa le pierzi.. toata lumea ar putea fi masurata numai in cuvinte cu niste harti mari care sa inconjoare orasul si sa inregistreze fiecare nume si fiecare cuvant spus vreodata pe strada, in somn.
Sa le scrii, sa le aduni intr-un moment personal e inselator si poate dezamagi .. sa folosesti cuvinte pe care le-ai auzit in jurul tau ... pe care le folosesti si tu ..cum le aproprii ? Cum le gasesti ?
Mi se pare ciudat cum trebuie sa motivezi de ce scrii .. cum toate actiunile au un scop si scrisul trebuie sa urmareasca ceva..probabil ca o si face.. dar nu stiu .. sunt multe lucruri pe care nu le gandesc sau la care pur si simplu nu ma gandesc ..aleg sa nu o fac sau ma intereseaza prea putin .. gasesc raspunsuri de multe ori si mimez actiunea de a gandi pentru a face conversatie .. sunt prea putine lucruri la care ma gandesc in mod curent si toate se leaga de mine .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu