recoveringart zadkine

cubismul decantat



golden head- cu eleganta bizantina




penitenta- repetare, incercare. un posibil spatiu avant warhol.


semnatura




incizia in lemn- adancitura in suprafata lustruita - instrument muzical? idol.


dispunerea atelierului - insula cu lemn si room with a view


aproape un "capitel" medieval


jardin des plaisirs






Destroyed City

"This statue which everyone calls 'The Destroyed City'
Whenever I see it in Rotterdam, I become more and more a foreigner to the city.
All round it monstrous skeletons arise every day, new plants of our future
tomorrow, appears to me to be retreating backwards to be where then
quiet waves of the barbour are waiting.
The steel dinosaurs cannot bear it.
But when I look upon it in my garden under the tree and there millions of leaves,
I seem to hear its 'nevermore', it screams of pain and despair."




am ajuns la muzeul zadkine din paris stiind doar ca e un muzeu cu sculptura. pot sa spun ca l-am descoperit pe ossip zadkine dintr-o curiozitate ciudata - numele lui suna exotic iar muzeul in sine unul low profile - deci pentru mine o oprire sigura.

casa-loc de expunere(impreuna cu o colectie consistenta de lucrari ale lui zadkine dar si ale sotiei lui -Valentine Prax) de pe rue d'Assas a fost donata de artist in timpul vietii pentru crearea unui muzeu. daca atelier brancusi conserva "dezordinea" unui atelier, muzeul zadkine este ordonat si organizat cu "litera legii" muzeografe- cu sali care urmaresc o anumita cursivitate cronologica si stilistica.
interiorul galeriei care conserva lucrarile de sculptura in lemn, piatra (si de bronz dar de dimensiuni reduse) si de grafica, fotografie are o relatie domestica cu spatiul exterior - gradina - spatiul bronzurilor mari. dialogul astfel creat se poate vedea din intimitatea interiorului privind spre afara, vazand in acelasi timp lucrari din ambele locuri.

originalitate? pentru mine asta nu a fost o intrebare importanta. daca spasmele de nou se consuma evident in pretimpul lor de aparitie : vezi modelajele lui degas, sculpturile de la die Brücke, efuziunea magiei negre-strict william blake- acceptarea unei sinteze intelese si asumate este, poate, mai valoroasa.
zadkine absoarbe tot ce inseamna schema moderna de lucru: geometrizare picturala, aducerea filonului primitiv combinat cu seva folcorica (ruseasca), expresivitate punctuala, accentuarea metodei - biografia lucrarii, atasarea unor explicatii lirice, abstractizare partiala.

in parcurgerea lenta a expozitiei gasesti elementele care vorbesc despre ruptura "novecento" intr-o forma care nu se mai agita, ci este deplin absorbita in sedentarizarea stilistica.
original? poate fi.. prin linistea pe care o inspira, prin siguranta.

traseul creat este unul de adunare a diferitelor influente curente din viata creatorului. sculpturile pot fi explicate si fara etichete (tagurile de muzeu) prin faptul ca sunt concentrari de fragmentari stilistice care reusesc sa se materializeze intr-o continuitate unitara.
vazut asa poate fi o introducere in sculptura moderna si o recontextualizare a corporalitatii folosite de rodin si bourdelle.


zadkine despre
Moulded Child

"Here is my child moulded by my hands, chiselled by my chisels, by my hammer
that sang, that cacked over the handles of my knives.
But what a terrible, twisted child, wrapped in stone like waves!
I do not recognize this child of my sweat, of my tortures, of my heart that panted
when my hands, armed and nailed to a chisel, did not know how to stop.
Wild light that wipes away sweat and palpitations you blind me and I no
longer recognize my onetime joy which overflowed in the hammerings of my mad love."