14 Noiembrie – prelegere, Monica Mayer (Mexic), Universitatea Naţională de Arte, Galeria UNA, orele 17.00Prezentarea facuta de Monica Mayer a punctat directiile artei feministe mexicane. Din perspectiva experientei sale, artista(tinand cont de context voi face compromisul de a folosi substantivul la feminin - metoda care cred ca scoate in evidenta atitudinea mea fata de aceasta miscare) a adus in discutie prin recuperare (mentionand nume ale artistelor din trecut : Olga Costa, Maria Ignacio, Remedios Varo, Frida Kahlo, Leonora Carrington) si informare (terminand prelegerea prin referirea la tinere artiste precum: Lorena Mendez, Monica Castillo, Gina and Marcela, Pilar Villela, Daniela Edburg, Ana Casas, Andrea Feneyra) coordonatele evolutiei artei feministe in Mexic.
Privind propria viata si propunand in mod deschis dezbaterea alegerilor pe care le-a facut: cum a ajuns sa aleaga arta feminista in expresia sa artistica, cum a luat contact cu artistele mexicane (Leonora Carrington a fost chiar profesoara ei de fotografie), ce impact au avut lucrarile sale, ce a insemnat miscarea feminista si producerea artei feministe, Monica Mayer a convins prin atitudinea deschisa, energica, pozitiva si plina de umor ca arta feminista trebuie discutata si amintita, actualitatea ei fiind o problema secundara, realitatea realizarilor si conexiunea ei directa cu o redescoperire personala la nivelul uman, al femeii si nu a artistului este importanta aici.
Cred ca aceasta idee a fost intr-un mod paralel sprijinita de existenta unor flyere cu date actualizate despre locul si rolul femeii in societatea romaneasca. Raportul procentual barbat-femeie in diferite sfere de interes cultural si social sunt receptate cu surprindere, am fi spus ca aceasta situatie si-a capatat echilibrul, ca lucrurile s-au normalizat intr-un sens al accelerarii dezvoltarii mecanismelor din sfera privata si publica. Recunosc ca privesc aceste studii cu o oarecare neincredere, nu in veridicitatea lor, ci in existenta in acest moment a unei diferentieri sexiste la nivel profesional, cred ca nu sunt singura care crede ca situatia actuala este in regula si ca nu sesizez tratamente preferentiale, dar in acelasi timp constientizez ca generatia mea este o generatie lipsita de forta anarhista, de porniri extremiste de constructie, noi nu am luptat pentru nimic si suntem poate mult prea stabilizati intr-o comoditate bolnavicioasa care ne face sa nu ripostam si sa ne vedem linistiti de "ale noastre".
Temele evidentiate ca polemici in sine au fost aduse in atentie ca subiecte care trebuie dezvoltate intr-un cadru mult mai diversificat: pornografia ca imagine fixa a lucrarilor feministe, viata domestica si continua reevaluare a ei, lucrarile de arta feminista astazi in comparatie cu cele "fierbinti" din anii 70.
Feminismul ca framework pentru studiul istoriei artei nu este in mod serios luat in calcul in studiile efectuate in Romania. Poate din senzatia de demodare si instabilitatea academica a strategiei de evaluare feminista cat si problematica abordarii panoramice a artei intr-o viziune mult mai complexa, feminismul este foarte rar sau nu este abordat la un nivel teoretic actual. Proiectul
Perspective 2008 - a contemporary feminist art project incearca sa aduca aceste polemici si in spatiul cultural romanesc. Nu este aici urmarita numai prezentarea unui anumit segment artistic, ci propunerea unui subiect si rememorarea in absenta memoriei directe (in Romania acest demers artistic nu a existat, cel putin nu constient).
Contemporana sau nu (in sensul intrebarii lui Catherine Millet din
L'art contemporain - Histoire et geographie) arta feminista functioneaza sub o directie mediatica neobisnuita pentru arta: este propulsata si revine in atentie prin continutul moral si social cat si psihologic si personal (ca femeie relationezi cu lucrarile pentru ca reprezinta momente din viata ta- o viata universal valabila din prisma faptului ca suntem conditionate de propriul nostru corp), tehnicile si modul de prezentare sunt modelate in asa fel incat imaginile propuse sa fie cat mai directe, facand orice pentru a "make a statement". Prin stridenta vizuala folosita in arta feminista: prezenta organelor genitale ca imagine-rapel, repetand agresivitatea, reprosul constant, atacand stabilitatea, aceasta arta este in atentie pentru ca obliga si face asta impresionand si santajand emotional publicul: femeile rememoreaza amintirile cele mai puternice, barbatii se simt vinovati. Imaginea este revalorificata (estetismul care poate rezulta din imagini violente este reprimat) si gandita pentru a capta emotii puternice, pentru a gasi participare, intelegere si reactie; functioneaza ca un reminder pentru lucrurile mereu prezente in viata unei femei.
Feminismul in existenta lui artistica este pentru mine o modalitate periferica de a produce arta, izoland lucrarile intr-un grafic distinct de arta "generala", blocand prin etichetari respiratia tesutului artisitc prin : este arta feminista. Daca arta atrage cu sine totalitatea conexiunilor facute intre toate obiectele de arta din totdeauna, arta feminista se scuza (ne)politicos si se retrage. Ratiunile par aproape propagandistice. Incercand sa scape de excludere, feministele se autoexclud.
Am urmarit prelegerea cu mare placere, m-a fascinat felul in care Monica Mayer a vorbit, lejeritatea si modul destins, dar in acelasi timp captivant si extrem de implicat. Am recunoscut maturitatea unui artist care isi regandeste mereu lucrarile, convingandu-se de naivitatea celor vechi si aflat intr-o continua redescoperire pentru a prinde realul perioadei in care traieste. Sprijinul acordat mai tinerelor ei colege merita salutat si considerat si aici. Coerenta prezentarii si detaliile anecdotice m-au facut sa uit pentru doua ore ca nu sunt pe deplin de acord cu arta feminista.
