Leonora CarringtonPoezie si pictura, desen si text, suprarealismul pastreaza ambiguitatea formelor nedifinite ale imbinarii modurilor de exprimare.
Reactionand cu un "automatism" resimtit inainte de a lua contactul direct cu grupul suprarealist, Leonora Carrington alaturi de Marianne Van Hirtum, Gisele Prassinos si Remedios Varo, aduce o seducatoare paticipare feminina ca poet si pictor.
Il descopera pe Max Ernst prin lucrarea "Deux enfants sont menaces par un rossignol" si reuseste sa-l cunoasca in 1937 facand astfel contactul cu spatiul imaginativ al artistului, dar si cu viata sa.
Odata cu inceperea razboiului, cuplul Ernst-Carrington este bulversat si despartit, Max Ernst va ajunge in Statele Unite, iar Leonora Carrington dupa o oprire naucitoare in Spania unde este tinuta sub sedative puternice, va reusi sa se stabileasca in Mexic unde va activa in puternicul cerc suprarealist strans in jurul poetului Benjamin Peret. Relatia ei cu Remedios Varo ii va schimba viata, reusind sa lucreze impreuna prin intalniri frecvente, dar pastrandu-si caracterul artistic singular.
In 1948 are loc prima sa expozitite personala la New York, iar retrospectiva de la Muzeul de arta moderna din Mexic din 1960 ii va reaminti si "fixa" numele.
Construit aproape literar, universul imaginativ al lucrarilor este guvernat de o epicitate obligatorie care vine sa sustina efuziunea lejera a imaginilor folosite. Compozitia este structurata, scenografica cateodata, pentru a crea un plan primar ce spune o poveste cu ajutorul constructiilor fantastice, dar rezultatul nu este niciodata pierdut de o realitate considerata ca spatiu posibil.
Max Ernst - "Deux enfants sont menaces par un rossignol"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu