arhitectura-un loc public personal

Jean-Christophe Ballot – portrete urbane.
Langa expozitiile obisnuite de fotografie,lucrarile lui Ballot pot induce in eroare – pot aparea ca snap shots de prin oras- mimetica -
inregistreaza tensiunile dintre volumele arhitecturale, folosind un punct de vedere in prima ipostaza de inregistrare care lasa un aftertaste de rafinat simt urbanistic – surprinde contrastele de stil, perioada, aduce in prim plan o realitate palpabila, in care traim si care devine si imaginea-actor, modelul si recuzita mise en scenului fotografic.

Eu am privit expozitia ca un bun starting point pentru o reconfigurare a discutiei actuale despre arhitectura urbana ca zona de identificare culturala si contemporana.

Si pentru ca discutia despre identificare cu spatiul locativ este pentru mine cea mai recenta renovare de idei.. as lega fotografia teatrala din “Urban Landscapes, de Berlin a Shanghai” de proiectele in timp real ale expozitiei “Richard Rogers+Architects”- un “text” care structureaza idei de urbanism intr-o abordare profund sociologica prin folosirea a 7 termeni de organizare: “transparent”, “legible”, “public”, “urban”, “green”, lightweight”, “systems”. Impartirea orasului intr-un complex "totalitar" care pastreaza o unitate baroc de identitate exterior-interior dezvolta in acelasi timp idei ecologice si utilitare . Avand planurile acestui oras ideal- poti exploata structura ca pe o forma de gandire de totalitate care solicita o privire panoramica asupra tuturor aspectelor vietii- spatiul in care traim reflecta la scara urbanistica etapele, ritmul si sensul vietii noastre.
Retrospectiva rogers are un element particular – expozitia este gazduita de o cladire proiectata chiar de el – uitandu-te de afara prin ferestele de la Galerie Sud poti vedea in acelasi timp machetele din interior dar si cladirea in sine ca realizari ale aceluiasi arhitect.







Plan d'aménagement du nouveau quartier de Lu Jia Zui, Shangaï, Chine, 1992-1994 (non réalisé)





Chiar daca in cadruri separate (Ballot expune la Maison europeene de la photographie,iar Richard Rogers la centre pompidou ), cele doua expozitii comunica prin mesajul direct adresat unei societati urbane in plina transformare, creaza bazele teoretice ale unei “arte contemporane”, cu care te poti identifica, pe care o poti intelege si in care traiesti.

fractii pariziene

in afara traditiei

src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRNIRJbR7_ekbdC9ne92Q2dhd2GbAwhK1twqzEUMmwfv2OVSSuDjfTWDf1_j0RNfTJxEOzdlMWqBdftxVL1W-J1cz_UK1slPItB-S0_jVziIAfov5qZhuUOHhhvkktx7KvPgn8OKWYNXE/s320/S6300768.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5167619403702146274" />
src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAOCYm16o5XfVxtoiLN_bxgf2g0CntekTZDZEbwwMpUKNIFMuDNiVE_ZBSp_c4-ktJoVFPAV0qF1WRp3erK1vYGDQHpMwr8CVk3YB6Tq8KKHTm57xUauDeY7Tffe1Lpm7xV0yzLqVXFcI/s320/S6300748.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5167619171773912274" />
src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYDAcpfjYzCAxl6KaDSutlXAT7NMEMMwiZeAt9TNj9hOyO3Bdu6QvXAq0MyKf8vOrVq6x9_baq-FnYiQjFw2Bn6PbD6FVpqd2XoOCBji3yp2k8vD7hiYKUjqJ-7wtUgN5n2Fl2dtBgn-8/s200/S6300760.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5167618772341953730" />
src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOYVLyP-wNtw5zG_TCWc2iBqAXHKgCDFUGSjgD1p38JKBXWDSNdDkIrZ-2dHos3-nRGKfyYvPxXvduan9aOR9T8RC2jjF_zFcLjQVg-dC-V6GUCqFqT-ak6bv1GaxoyBqcikUJ36kyay4/s320/S6300739.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5167618488874112178" />
src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1YDklA6O9HM2Mo9mxQZx-tvYj0T8npCJuP5ID1-vqasxZ-lp2fY0DlJAcpnKZa-sw7T25Z-VinZX3MWgUCo35hY4JoWk8VdbUTa4P1CDV6MT48idDFw1REhosK6n-PUGGL1y97QkGRDg/s400/S6300720.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5167618166751564962" />
Este foarte important daca vrei sa vorbesti despre arta sa te imbibi, sa mustesti in cat mai multe experiente, sa vezi cat mai mult, sa te obisnuiesti sa vorbesti in imagini, sa le ai tot timpul in memorie, pentru a le compara si a le integra in reteaua imensa a vizualului= istoria artei... iti solicita o parte din tine, poti sa fii sincer si real sau poti sa alegi sa scrii pentru ca it's in your job description.
trebuie sa fie un automatism intens de personal.

cred ca un performance trebuie sa adune un schimb de idei unitar si foarte coerent, actiunile postmoderniste facute de dragul l'art pour l'art sunt desuete, prafuite de snobism si facute pentru a “soca” publicul nerecunoscator format in majoritatea cazurilor de tovarashii artistului in cauza.
Nu cred ca poti “soca” cu sali de expozitii goale (a fost cu adevarat effective acum mai mult de 50 de ani), cu patrate negre minimaliste sau cu muzica tribala (da a mers la dada, da...).

“actiunea” lui vlad basarab, sau mai bine spus facuta in lipsa lui, transmite o idee clara, argumentata si jucata intr-un simbolism pe care il poti intelege si gusta.

Discursul de inceput auzit ca un recital al grandorii a fost uvertura potrivita pentru seara dedicata mortii artei. Scenariul si originalitatea schitei transmit intr-un limbaj al spiritualitatii noastre (ritul de trecere-moartea) un mesaj de o importanta actuala: inexistenta artei intr-o dimensiune reala – ignorarea artei in general, neasimilarea ei in particular, superficialitatea receptarii ei, raspunsul criticii care alimenteaza intr-un limbaj abscons aberatii voluptoase.

Simeza – 15 februarie – ora 19 - POMENIRE

am ajuns mai tarziu si
toata lumea statea inghesuita langa peretii salii de expozitie, asteptam toti ceva..sa inceapa..sa se intample ... lucrarile de ceraminca erau asezate pe cuburi albe joase, le vedeai de sus ...
se aude cadelnita..miroase a biserica si intra popa .. sfinteste .. apare familia in negru ..
pe rand lucrarile sunt pomenite si puse pe brazda de pamant..urmeaza inmormantarea.. vine groparul cu roaba de pamant si arunca cu lopata huma uda peste cadavrele din pamant.

Slujba se termina prin invitatia preotului la masa de parastas: in sala alaturata care fusese blocata si astupata cu panze albe..oamenii se inghesuie, toti mergem alaturi.. masa e intinsa peste un strat de pamant, sunt asezate farfurii cu branza, carnati, ceapa, de-ale gurii, si batranul satului destupa o damingiana si toarna in pahare vin. Miroase puternic a ceapa, oamenii zambesc, se amuza.



Schimbarea locului – de pe suporturi “in pamant”- a adus o intensificare a formelor lucrarilor. Nu am recunoscut demistificare, sau reducerea lor la simple obiecte, gata de ingropat, le-am vazut intr-un alt context, adunate in materia lor primara, primind adevaratul lor sens- de sentiment, traire. Ma voi distanta aici de intentia artistului pe care o intuiesc ca pe un prim plan de interpretare. Acolo jos, prin pamant, vasele, bucatile de oameni, traiau departe de un public superficial, de privirile dezinteresate a celor stiutori. M-am aplecat mai mult, am stat pe jos si le-am simtit culoarea, materia si forma – acolo jos pe patul de pamant, in pamant m-am bucurat cu adevarat de imaginea lor, departe de explicatii.

La un nivel formal, am fost atrasa de formele si carnatia lucrarilor de ceraminca: glazura calda-aproape retro- a urcioarelor , portretele turtite, masti mortuare-vorbeau de somnul lui Brancusi,
busturile descarnate, cu piele inghesuita pulsau esenta tare a creatiilor primitive (oceanice).

Ce s-a intamplat ieri la Simeza a fost plin de spirit, sarcastic.. un act facut cu credinta si asta nu din cauza preotului prezent...am putut aprecia mai mult acest performance si prin experienta unor “performante” facute de amorul loisirului.

Astfel,

in comparatie cu happeningu de la caminul artei (14 februarie – open doors) care pornea de la o idee integralista de impletire a diverselor moduri de exprimare (in scris, prin muzica, sau culoare) dar care a degenerat in pastisa, “intamplatura” lui vlad basarab a avut substanta, un ritm interior si calitatea teatralitatii asumate ca o stare se spirit.
Ce s-a intamplat la “usi deschise?”
actantii nu aveau siguranta propriilor idei, a propriilor gesturi, fetele care recitau poezii erau amuzate de scenariul in sine, radeau in timp ce erau legate la ochi, le era rusine.. cred ca nu au reusit sa treaca peste propriile lor prejudecati fata de ce se “cuvine” sa faci in public..pai, nu sade bine sa stai intr-o cada si sa spui poezii, nu? Am fost dezamagita de lipsa lor de personalitate . Au reusit doar sa transforme o experienta ingenioasa a perceptiei intr-un joc sec(und), golind astfel sala expozitiei de arta.



Tocmai ieseam pe usa de la Simeza cand o femeie din familia raposatului mi-a intins mana cu pomana, am zis bodapr’oste si mi-am facut cruce in gand.


“omul, daca vra sa aiba pe ceea lume, sa deie cu mana sa singur, cat traieste; numai sa deie cu toata inima, san u-I para rau.
De pomana se d ace-ti place mai tare, ca sa vezi pe ceea lume, de aceea sa trimete la biserica din frupt, din poame etc., ce e mai frumos.”

(Elena Niculita-Voronca, “Datinele si credintele poporului roman”)

MTzR, mon amour

Ma simt cu adevarat legata de MTzR. Poate pentru ca am avut ocazia sa-l cunosc altfel de la cursurile de arta traditionala.M-am obisnuit, de atunci, sa-l vad ca pe un loc familiar (cursurile le faceam chiar in muzeu, in “sala de clasa”) unde intru si stiu sa recunosc in lucrurile vazute toate povestile doamnei rosu-persoana care m-a invatat sa Privesc cea mai sincera arta a pamantului.

Cred ca e cel mai bine organizat muzeu si locul de expozitie unde ma simt cel mai comfortabil. Exista o atmosfera creativa si ingenioasa.

OLTEN-OLT-OLTENIA (15 februarie-20 martie)
sau un dialog uman datorita unui echivoc semantic. Un joc de cuvinte, un joc de imaginatie.

pe niste scaunase de lemn sunt asezate lucraturi din tesatura care “tin” podoabele. E in primul rand o placere vizuala de a vedea combinatia materialelor diferite reunite aproape pictural: panze subtiri, salbe bogate, cingatoare grele, brauri lucrate atent, ace de prins marama, ilice brodate in culori tari.

“la muzeul taranului roman vii sa privesti. Esti invitat sa hotarasti singur ce iti place mai mult, ce iti place mai putin, ce ti se pare cunoscut si familiar, sau ce te nedumireste.”(din prezentare)

e o invitatie pentru incercarea de a regasi gustul pentru ce ne bucura, pentru lucrurile desavarsite prin simplitatea lor. E ca o poveste pe care o poti imagina, opri si reincepe oricand vrei.

Exista o esenta a simplitatii care exprima eleganta, pentru ca arta traditionala este in primul rand demna si reala.

Dupa o perioada in care am fost conectata numai la evenimentele de arta actuala, expozitia de podoabe mi-a adus aminte de lejeritatea si nonconformismul genuin al artei taranesti.

Mi-a fost dor de MTzR.

jurnalul unui erou

atelier 35 -eu sunt un supererou

am vazut prima oara expozitia de afara, prin geam.. era trecut de 9 seara si galeria era inchisa..

m-am intors in ziua urmatoare.

am stat si m-am uitat mult incercand sa tin in fata ochilor si lucrarile de fotografie dar si de pictura..am simtit o discordanta.. eram blocata intre doua momente estetice diferite, intre doua atmosfere contrastante.. simteam taietura vie a imaginilor alb-negru de fotografie si placerea statica a panzelor. am plecat.

m-am intors peste cateva zile, si m-am grabit sa ajung in fata lucrarii de fotografie, m-am prefacut ca nu mai exista nimic altceva in sala si am privit-o singular. oameni in multime, pe strada, langa cineva, mereu langa cineva, mereu impreuna.. oameni surprinsi in momentele lor "invizibile" - cand merg pe strada, cand sunt spectatori, cand se intorc din drum.. cand traiesc in afara, in oras, unde toti suntem anonimi.. "pietoni". a fost o experienta personala pentru ca pentru un moment eram si eu acolo: eram femeia cu palton negru care sta cu spatele, mergeam si eu pe strada.. nu stiam, ma grabeam sa ajung undeva.

m-am departat si pastrand sentimentul de cotidian m-am intors spre peretele cu lucrari de pictura. nu ma mai vedeam, acolo nu eram.


daca oamenii din fotografii erau "reali", portretele aduceau personaje ireale- estomparea "viului" prin paleta tacuta (griuri lente,statice, chiar si albastrul electric este inchis in nuantele stinse, nu tipa, combinatia se armonizeaza perfect intr-o nota rafinata)- dar care traiesc pentru totdeauna dezlipite, scoase din serialitate. ei traiau inauntru.
supereroii?

m-am apropriat de iesire si m-am uitat la doua realitati pe care eu le percepeam distinct. daca formal culorile corespundeau (alb-negru, albastru) si erau prezente in ambele lucrari nu exista o nivelare a intelesului prin simpatia cromatica.
am stat..aveam nevoie de timp pentru a intelege exact..mi-au trecut prin minte o multime de interpretari, eram pentru un moment convinsa si in celalt imediat pierdeam increderea in propriile mele idei..am stat..m-am uitat la Cineva care privea lucrarile..l-am privit si am gasit echilibrul expozitiei- nu mai lipsea nimic acum- oamenii din poze si din picturi erau supereroi in momentul cand se apropria cineva de ei, cand erau priviti. mi-am dat seama ca explicatiile gandite, incercarea mea de a gasi intelesul era primul strat, unul superficial.

m-am apropriat din nou de perete, m-am uitat la o fata imbracata in albastru. m-am bucurat ca o privesc pentru ca si eu si ea, oricine eram noi, chiar daca nu ne cunosteam, chiar daca nu eram reale, ne priveam stiind ca suntem supereroi.


cred ca intr-o galerie, andrei berindan ar face poze la oameni, la oamenii care se uita, care privesc.

expozitia "eu vreau sa fiu supererou" de la galeria atelier 35 (8-26 februarie)- andrei berindan
a fost o experienta, am explorat-o incet dar si cu nerabdare pentru ca cerea ceva de la mine, imi cerea timp pentru a-mi aminti cine sunt.

acum am inteles,
multumesc.

remember- nora

printre primele incercari de recenzii.. scrisa in noiembrie - festivalul de teatru.
m-am gandit sa o aduc "aici"

am vazut nora..... o piesa de peste 100 de ani paraseste casa de
papusi rigida pt un loft f bauhaus..deh..si regia e nemteasca..
dispare complet jocul patetic (in sens putin mai englezesc aici) al
actorilor nostri ..si te vezi fata in fata cu viata unei femei reale,
care nu joaca un rol,Anne Tismer nu o joaca pe nora, ea este nora..si
pt 2 ore si un pic si eu am fost nora. eliberarea acestei femei de
artificialul unei casnicii fabricate uimeste mai mult acum decat a
facut-o atunci.. piesa e cruda, sofisticata si emotionanta in acelasi
timp..muzica stridenta zgarie, incomodeaza si aduce in fata o traire
autentica, pe care ti-o reamintesti, pe care nu o descoperi..isi
omoara sotul, ceea ce in piesa originala nu se intampla, il impusca de
mai multe ori..am iesit din sala stiind ca am scapat in sfarsit de
el..

de prin oras

bucurestiul are culoare.

street ideas

ideile cele mai personale ar trebui sa fie agatate pe strada, undeva pe un perete...pentru ca intotdeauna e ceva de facut.

Anezka Hoskova si supraintelesul

Centrul ceh vine cu o organizare excelenta si cu o multime de evenimente in sezonul asta. Dupa lansarea de benzi desenate (Aargh!) de joia trecuta a urmat sub marca Domnului Pisica Patrata (a.k.a. Ciubi) a urmat vernisajul Anezka Hoskova.

Lucrarile ei :
Liniile desenului sunt grafice, contururi sigure si evident trasate. La primul contact, formal, exista o prima senzatie ca ai in fata ceva care tine de urban art, aftertaste-ul este insa mult diferit. Exista o incarcatura profund religioasa in lucrarile artistului, seriozitatea expresiei constructiilor si organizarea spatiului pictural reflecta accente aproape medievale in tratarea simbolurilor folosite: floarea, crucea, steaua (si diamantul) – foloseste o ordonare care respira un aer ce tine de ilustratiile de povesti in care o singura imagine trebuie sa recreeze atmosfera si sa spuna tot ce se intampla intr-o perioada lunga de timp. Elementul compozit pe care il repeta Anezka este palmierul din care cresc falusuri (muscate sau care scot diamante), este o imagine originala prin juxtapunere si prin imaginea in sine. Surprinzator este ca aceasta alaturare nu socheaza, e temperata si ramane intr-un fel in planul indepartat al backgroundului. Foloseste culori stinse (movuri nisipii, maro tern) care miros aproape a masline verzi, pe care le pune in contrast cu un rosu puternic sau in relatie cu un auriu mecanic.
Desi pastreaza aceiasi abordare, pictura parietala din galerie nu are un punct sigur de intalnire cu panzele expuse. “wallpaintigul” traieste prin suportul pe care a fost creat o realitate mai mult decorativa, e mai mult un banner al expozitiei, continand si titlul “Itchy & Scratchy Tai-Chi”


Se simt multe niveluri de interpretare in cazul Anezka Hoskova, picturile ei nu se epuizeaza in simple prezentari sau incercari de descriere. Secretul cred ca sta intr-o combinatie de elemente extrem de distincte care plutesc in viata si experienta artistului. Nu cred insa ca influentele sunt “foarte usor de banuit” sau ca ele sunt: “punk, moda, ca o subcultura... si multe alte elemente specifice scenei artistice sau muzicale independente”. Este posibil ca artistul sa fi avut in minte “ironizarea diferitelor subculturi” in componenta creativa dar cred ca rezultatul traieste mai mult “peste” decat “sub”
 ajunge intr-un climat diferit (cum e Bucurestiul) cu un public nefamiliar cu spiritul, personalitatea si lucrarile mai vechi ale autoarei (cum sunt eu), decontextualizata astfel, arta ei trezeste legaturi multiple, mergand de la street art pana la pictura religioasa. Unitatea stilului permite o intindere atat de larga a interpretarii.

O expozitie mica intr-o galerie retrasa de lumea dezlantuita (H'art Gallery) care tine pana pe 27 februarie si care mai schimba imaginea obisnuitului portret-robot de arta contemporana.

Go enjoy.

arta-confesiunea unui insider

un regizor bun de teatru trebuie sa se afle in acelasi timp in culise si in public. sa te chinui sa fii obiectiv si sa incerci sa te detasezi de ur own work este absurd. dar sa te inchizi intr-o mentalitate de breasla este isteric de absurd.


se "intampla" o multime de evenimente din biznisul artei si a culturii: expozitii, galerii noi, concept storuri, workshopuri.. multe ..multe! should be a good thing, right?
reactiile adverse sunt intr-un fel prevazute in conceptul acestor happeninguri:
- nu sunt anuntate, nu exista o mediatizare minima
- se adreseaza in primul rand internationalei de arta, unei microsocietati aride si pline de pretentii
- sunt in sine un pretext pentru trancaneala postmodernista: ce lucruri dubioase si absconse mai putem sa facem pt a fi cu adevarat underground?????? "oh! nadir latent!"..kind of...

in primul rand pentru ca vreau sa fiu informata de tot ce misca prin oras in acest sens si in al doilea rand pentru ca am datoria de a posta pe grupul de istoria artei ultimele stiri, am plonjat/free diving almost in vortexul grupurilor care anunta toate misculatiile artistice din cetate.

din interior - asa conectat la informatie, prizand seva anunturilor - bucurestiul este vazut ca o farfurie prea mica pt aceasta salata imensa de evenimente... organizatii, onguri, institutii .. toti pun la cale ceva, toti au cate un eveniment..cine afla? noi astia care am aflat ca traim in matrice si ne putem loga si la realitatea de pe zion..pt restul nu exista o alegere intre bomboane albastre sau rosii ..

e frustrant sa stii ca nu ai cum sa put it out there ca simplu mic intreprinzator de blog. exista cateva siteuri care mai aduc vorba:
clasicul metropotam
invita.ro
si of course pe spatiul web al galeriilor din bucuresti..pick one !

Cand am intrat pe grupul incepem (yahoo group) si dupa ce am fost acceptata..ca a fost cu filtru de detectare de personalitate.. am vazut la files ca vlad nanca are un proiect foarte interesant - rebranding art - menit sa aduca pt publicul larg actiunile si evenimentele care tin de arta contemporana romaneasca- in ideea de a crea o identitate si un awarness in legatura cu ce se intampla ACUM cu arta pe la noi .. am fost extrem de entuziasmata ..raspundea perfect la problema cu care ma tot confrunt de ceva timp.. i-am scris un mail prin care i-am spus scurt si la obiect cine, cum, cat sunt si ca as vrea sa ma implic in proiect .. e adevarat nu a trecut inca o luna de atunci ..dar inca nu am primit nici un reply.

sad sad sad sad

de ce exista proiecte daca nu poti lua parte la ele?..asta imi aduce aminte de episodul cand am aplicat pt recycle art..dar despre asta intr-un episod urmator.

(va urma)

strict atmosfera

Cateodata imi pare rau ca trebuie sa cumpar tot ziarul cand eu vreu sa citesc doar 2 pagini – cronica de arta si de teatru. Nu ma gandesc neaparat la bani ci mai degraba la paginile care nu vor fi citite niciodata – in mare parte editorialele din sfera – politic-economic-social si toate lucrurile astea utile.
Asa ca de multe ori imi vine sa-l intreb pe domnul de la ziare daca pot sa iau numai alea doua pagini – un fel de informatie la gramaj sau chiar feliata.
Chiar acum cateva zile m-am dus la libraria din fata muzeului literaturii si mi-am luat destule ziare (destul de multe pentru a nu putea sa le indes in geanta)..m-am grabit apoi ca sa ajung intr- o cafenea mai linistita si sa pot sa-mi analizez my little spoils of war. Pentru mine imaginea asta – cafea, ziare, tigari e clasica .. ma regasesc in decupajul asta regizoral.
Cum nu cred ca audiobucurile vor ajunge un must, nu cred nici ca newsletterele si diversele buletine de arta online pot inlocui placerea de a impaturi un ziar cu o mana si de a aprinde o tigara cu cealalta in timp ce ti se aduce cafeaua, e prea parizian pentru ai putea rezista. Nu e neaparat un ritual retro..dimpotriva, il vad ca pe cel mai firesc lucru pe care il poti face

verset

“perhaps the whale of philosophy has finally puked up art, like a naked and dizzy Jonah, on the beach of a new millenium.”

si asa s-a nascut arta moderna.

feminism!

Feminismul in istoria artei- ce e?

Inseamna sa studiezi artisti care sunt femei?
Sunt toate studiile despre femeile artisti feministe prin definitie?
Femeia ca subiect in arta?

O viziune feminista asupra istoriei artei se concentreaza asupra femeilor in ipostaza de artisti, comanditari, receptori, si/sau subiect.
Un studiu feminist trebuie in mod explicit sa puna problema sexului feminin – ideea de feminitate si/sau experienta de a fi o femeie – in aceste ipostaze.




Cred ca cel mai bun text pe care l-am citit in legatura cu perspectiva feminista in istoria artei a fost titlul unui articol, un titlu de un singur cuvant si cu putine litere: Feminisms. Titlul este doar in aparenta contrariant, pluralul construieste un echivoc care devine un umbrella term pentru toate manifestarile feministe, neofeministe, postfeministe (?). Fiind studentA, relationez in mod special cu acest domeniu, incerc sa-l privesc din interior si sa gasesc in mod subiectiv datele care inca mai pot fi actuale.
#o problema o consider exprimarea genului feminin cand vine vorba de femeie-artist. Cum poetesa sau chiar poeta suna incomod de caricatural, la fel si artista imi aduce aminte de emisiuni foarte proaste cu tinere sperante care nu pot canta. Voi folosi:femeie-artist, cum si in engleza gasesc: women artists.

In Herald Tribune am gasit un articol deosebit de patetic care sub pretextul de a anunta deschiderea unei expozitii de arta “The Art of Women from the Renaissance to Surrealism” ( expozitie organizata la Palazzo Reale pana pe 9 martie) croseta cu acuratete cronologica diferiti botosei ai sentimentului tragic cu referire la soarta cruda a femeilor artisti din istorie. Interesant este ca acest entry e semnat de un barbat – teoria egalitatii? Miscata profund de abordarea lacrimogena – inca din titlul “Acknowledging, finally, the work of female artist”- m-am inarmat cu putin resentiment avangardist, ca tot e la indemana, si m-am hotarat sa duc o mica campanie solitara (cred).
Nevoia de sistematizare poate naste monstrii. De ce totul trebuie sa fie etichetat, inregistrat si ordonat ? Probabil din cauza incapacitatii noastre de a lucra cu concretul, nevoii imediate de a abstractiza. Exista un album de la Taschen din seria Icons dedicat femeilor artisti, chiar asa se numeste "women artists" si ofera prezentarea fiecarui artist plus cateva imagini cu lucrarile ei. Cand ajungi la Nikki de Saint Phalle nu vei gasi nici o imagine, aceasta femeie nu a vrut sa ofere dreptul de copyright pe lucrarile ei pentru ca nu se considera o femeie-artist, ci un artist, spunand ca prin aceste scrieri de arta sectante se fac catalogari aberante.
Ma intorc la articol – curatorul virtual considera cazul Judithei Leyster colega dar si rivala lui Frans Hals, si al Sofonisbei Anquissola ale carei lucrari au fost atribuite initial lui Titian sau Van Dyck. Ma intreb care este rostul exilarii intr-un ghetou al artei acestor femei care in cele mai multe cazuri nu vedeau diferentele de sex din perspectiva actuala si care erau comparate in timpul vietii cu ceilalti artisti (cei “clasici”, adica barbati). De ce nu se organizeaza o expozitie paralela care sa ilustreze epoca acestor femei, lucrarile lor si a contemporanilor lor? De unde fetisismul asta pentru minoritati pentru restrangerea in particular?