arhitectura-un loc public personal

Jean-Christophe Ballot – portrete urbane.
Langa expozitiile obisnuite de fotografie,lucrarile lui Ballot pot induce in eroare – pot aparea ca snap shots de prin oras- mimetica -
inregistreaza tensiunile dintre volumele arhitecturale, folosind un punct de vedere in prima ipostaza de inregistrare care lasa un aftertaste de rafinat simt urbanistic – surprinde contrastele de stil, perioada, aduce in prim plan o realitate palpabila, in care traim si care devine si imaginea-actor, modelul si recuzita mise en scenului fotografic.

Eu am privit expozitia ca un bun starting point pentru o reconfigurare a discutiei actuale despre arhitectura urbana ca zona de identificare culturala si contemporana.

Si pentru ca discutia despre identificare cu spatiul locativ este pentru mine cea mai recenta renovare de idei.. as lega fotografia teatrala din “Urban Landscapes, de Berlin a Shanghai” de proiectele in timp real ale expozitiei “Richard Rogers+Architects”- un “text” care structureaza idei de urbanism intr-o abordare profund sociologica prin folosirea a 7 termeni de organizare: “transparent”, “legible”, “public”, “urban”, “green”, lightweight”, “systems”. Impartirea orasului intr-un complex "totalitar" care pastreaza o unitate baroc de identitate exterior-interior dezvolta in acelasi timp idei ecologice si utilitare . Avand planurile acestui oras ideal- poti exploata structura ca pe o forma de gandire de totalitate care solicita o privire panoramica asupra tuturor aspectelor vietii- spatiul in care traim reflecta la scara urbanistica etapele, ritmul si sensul vietii noastre.
Retrospectiva rogers are un element particular – expozitia este gazduita de o cladire proiectata chiar de el – uitandu-te de afara prin ferestele de la Galerie Sud poti vedea in acelasi timp machetele din interior dar si cladirea in sine ca realizari ale aceluiasi arhitect.







Plan d'aménagement du nouveau quartier de Lu Jia Zui, Shangaï, Chine, 1992-1994 (non réalisé)





Chiar daca in cadruri separate (Ballot expune la Maison europeene de la photographie,iar Richard Rogers la centre pompidou ), cele doua expozitii comunica prin mesajul direct adresat unei societati urbane in plina transformare, creaza bazele teoretice ale unei “arte contemporane”, cu care te poti identifica, pe care o poti intelege si in care traiesti.