Anezka Hoskova si supraintelesul

Centrul ceh vine cu o organizare excelenta si cu o multime de evenimente in sezonul asta. Dupa lansarea de benzi desenate (Aargh!) de joia trecuta a urmat sub marca Domnului Pisica Patrata (a.k.a. Ciubi) a urmat vernisajul Anezka Hoskova.

Lucrarile ei :
Liniile desenului sunt grafice, contururi sigure si evident trasate. La primul contact, formal, exista o prima senzatie ca ai in fata ceva care tine de urban art, aftertaste-ul este insa mult diferit. Exista o incarcatura profund religioasa in lucrarile artistului, seriozitatea expresiei constructiilor si organizarea spatiului pictural reflecta accente aproape medievale in tratarea simbolurilor folosite: floarea, crucea, steaua (si diamantul) – foloseste o ordonare care respira un aer ce tine de ilustratiile de povesti in care o singura imagine trebuie sa recreeze atmosfera si sa spuna tot ce se intampla intr-o perioada lunga de timp. Elementul compozit pe care il repeta Anezka este palmierul din care cresc falusuri (muscate sau care scot diamante), este o imagine originala prin juxtapunere si prin imaginea in sine. Surprinzator este ca aceasta alaturare nu socheaza, e temperata si ramane intr-un fel in planul indepartat al backgroundului. Foloseste culori stinse (movuri nisipii, maro tern) care miros aproape a masline verzi, pe care le pune in contrast cu un rosu puternic sau in relatie cu un auriu mecanic.
Desi pastreaza aceiasi abordare, pictura parietala din galerie nu are un punct sigur de intalnire cu panzele expuse. “wallpaintigul” traieste prin suportul pe care a fost creat o realitate mai mult decorativa, e mai mult un banner al expozitiei, continand si titlul “Itchy & Scratchy Tai-Chi”


Se simt multe niveluri de interpretare in cazul Anezka Hoskova, picturile ei nu se epuizeaza in simple prezentari sau incercari de descriere. Secretul cred ca sta intr-o combinatie de elemente extrem de distincte care plutesc in viata si experienta artistului. Nu cred insa ca influentele sunt “foarte usor de banuit” sau ca ele sunt: “punk, moda, ca o subcultura... si multe alte elemente specifice scenei artistice sau muzicale independente”. Este posibil ca artistul sa fi avut in minte “ironizarea diferitelor subculturi” in componenta creativa dar cred ca rezultatul traieste mai mult “peste” decat “sub”
 ajunge intr-un climat diferit (cum e Bucurestiul) cu un public nefamiliar cu spiritul, personalitatea si lucrarile mai vechi ale autoarei (cum sunt eu), decontextualizata astfel, arta ei trezeste legaturi multiple, mergand de la street art pana la pictura religioasa. Unitatea stilului permite o intindere atat de larga a interpretarii.

O expozitie mica intr-o galerie retrasa de lumea dezlantuita (H'art Gallery) care tine pana pe 27 februarie si care mai schimba imaginea obisnuitului portret-robot de arta contemporana.

Go enjoy.