calitatea rapidelor scheme lineare aproape negandite si redate cursiv dau impresia mijlocului complementar scrisului, desenul devine o cale ingenua si consistent intuitiva de a revarsa interiorul in exterior in aspectele lui cele mai nealterate de “supraexpunerea” ordonarii, deci a trunchierii originalului dintr-o idee sau imagine.
Rapid si rudimentar – desenul irupe, se grabeste fiind in avangarda constientizarii actului in sine de creatie – ducand astfel la actul inca incadescent al imaginatiei pure, neintinate...
poezia si arta vizuala pot astfel exista impreuna, fie ca e vorba de pictopoezie-hermafrodit artistic sau de alaturarea lor compozitionala.. textul poetic reuseste sa imprime (sau este exact invers?sau invers din nou?) nu neaparat prezenta lui reala in desen (ca in “actiunile” compozite ale lui apollinaire- calligrammes), ci valenta sa introvertita de a fi un act in sine- reuseste astfel sa transfere desenului suprarealist increderea in hazard, in corporalitatea lipsei de initiativa, in absenta muzelor (excomunicate ca fiind nefiresti), in GEST, in libertatea nerestrictionata a mainilor. Poezia elibereaza desenul inceputului de secol de enormitatea rigorii studiului concretului si ii da naturalete, firescul schematismului si a mazgalelilor simtite. Desenul “vechiului regim” - schite pregatitoare, incercari, proiectari tinute mereu in atelier langa pensule si machete- isi omoara anonimatul si paraseste obscuritatea inventarierarii pentru a deveni la fel de “important” ca o pictura. Daca cabinetele de gravuri si desene pastrau lucrarile secolelor precedente intr-o specie de spatiu retras de activitatea muzeului care expunea picturile si panzele “finite” - ghetoizarea unui gen artistic..
exquisite corpse- joc incendiar, joc cretin, joc cu realitatea de jucat in somn ... silly excuse for a drawing, energie ludica consumata colectiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu