mnIRitant

eu nu stiu exact ce se intampla cu muzeul de istorie ..sau ce se tot intampla cu el .. e in renovare sau se renoveaza ? nu singur, sper.. e destul de trist ca o cladire atat de impunatoare poate tine numai subteranele tezaurului, columna, expozitii volante si targuri de carte.

am auzit din underground despre expozitia fulger care se tine acum la mnir -Oraşele României. Sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX - expo care am inteles ca se inchide pe intai mai.
m-am grabit sa ajung sa o vad saptamana trecuta. m-am bucurat mai mult de tema expozitiei si de fotografiile vechi pentru ca modul de expunere si metoda de a proteja exponatele au stricat tot ansamblul. sunt curioasa daca bunul gust si decenta in activitatea expozitionala vor mai fi vreodata la moda..
nu spun ca a fost o experienta neplacuta si in ciuda minusurilor au fost niste idei care ar fi putut merge daca realizarea nu ar fi fost ieftina si grabita: imagini marite si pixelate, clasicele casetute de sticla care trebuie sa blocheze raza vizuala si sa intemniteze obiecte foarte mici (carti postale), afise adunate si rupte pentru a aduce aerul de epoca (intentia a fot in regula)- facute insa pe o hartie mult prea lucioasa, fresh si repetata, costume (2, pt el si ea) aruncate pe niste manechine de supermarche, prezentari video care nu ruleaza...
ideile sunt bune, realizarea e dubioasa.
captionul asta nu o sa aiba fotografii de la locul crimei pt ca, din nou, nu ai voie...
cand o sa fiu mare vreau sa fiu un superman undercover care repara nevazut expozitii de genul asta.
hasta la prochaine.

futuresh

am fost ieri la fabrica pentru a vedea lansarea future shorts. au fost 11 scurt metraje : futuriste, animate, inteligente, foarte frantuzesti, placute la un pahar de bere cu decor industrial.
sper sa continue proiectiile in locuri la fel de interesante.

blocata pe maria

aman is almost back

s-a "descoperit" amanul!

priceless

cu trabantul la bcu

pe jos

mergend pe jos, cu ochii pe jos

perne, la

am descoperit un loc mic, simplu si prietenos - cafeneaua-galerie "la perne". ajungi la ea daca intri in gang la victoriei 101 - si da stai pe perne, esti servit cu o cafea buna cat timp poti sa vezi lucrarile expuse de sorina iuga.
....si e deschis non-stop!!

tesaturi

acoperamant de mormant al Mariei de Mangop (1477)

mi se pare superba tesatura asta, asa degradata, roasa si trista.

iluzii urbane

chiar in fata biroului meu am un geam, este un geam inclinat pentru ca stationez intr-un pod. traitul asta in "turn" iti creaza un anumit mod de a percepe ce se intampla in jurul tau.
de dimineata stand cu un ochi in monitor si cu unul spre geam am avut senzatia ca sunt undeva prin ardeal pentru ca am vazut un munte. pentru o fractiune de timp mi s-a parut ceva complet normal - sa stau intr-un oras inconjurat de munti.

watery sky

era o melodie de la garbage care mie imi placea mult si avea o parte isterica cu:
i'm only happy when it rains
i'm only happy when it's complicated
i'm only happy when it rainssss

nu am luat niciodata textual mesajul .. si nici astazi cand stateam in S5 la bcu si pe tavan se vedea cum ploua..tocmai faceam niste foto la tapiserii gotice - asta in pregatirea unei prezentari pt scoala - asa ca la indemana cu aparatul m-am intins pe scaun si am "capturat" asta.
nu stiu cine spunea ca e placut sa auzi cum ploua afara si sa stai undeva comod si sa citesti .. eu nu am simtit asta, asteptam sa vad cum se face o despicatura prin acoperisul sticlos si imi imaginam cum va ajunge apa pana jos.. si asta mi-a adus aminte de fantana din ancienul mall..nu stiu de ce.

culori in vetro

curtea sticlari/berari
chiar daca mie dor de vechile cuptoare

cand te targuiesti

am facut-o si pe asta - mi-am explorat calitatile de pr si marketing.. in termeni mai umani - am vandut genti facute de sora mea la targul my grandma's backyard de la scena de duminica trecuta.

a fost o experienta foarte energica: practic am intrat in vorba cu tot felul de oameni si m-am agitat de zor.. sincer, am fost foarte mandra de mine pentru ca mi-am demonstrat capacitatea de convingere si am avut satisfactia unei munci duse pana la capat - am stat "la magazin" de la 10:30 la 18.. in diferite ipostaze..am trecut si printr-o faza lawrence of arabia si am abordat tinuta clasic-boema cu turban din fular de lana (si nu pentru ca ar fi trendii, ci pt ca nu aveam nimic altceva pentru a-mi propti capul de caldura).

lumea care a venit a fost intens colorata, bizara, curioasa, amuzanta, relaxanta si "speciala" in acelasi timp.

great fun.

a fost un nenea care mi-a facut foarte multe foto dar nu l-am identificat inca pe blogosfera, in asteptarea imaginilor cu mine.. le pun pe deja mediatizatele de mai sus. notice: eu am venit cu ideea concept de a agata gentile pe perete si am pornit un val prin zona :D detaliu: piciorul in balerin negru in dreapta jos este al meu ;)

don't forget:esarfa rasucita si cercei rotunzi!

ma pregatesc spiritual pentru vama si scriu pentru ca nu pot sa vorbesc cu nimeni despre asta. vama a devenit un subiect atat de desuet si loc de trendism. e adevarat ca fata de acum 5 ani lucrurile s-au cam schimbat: ai mai multe sanse sa fii omorat de un bentley pe ulita principala si ciorile perverse s-au scumpit, nici la tata vacii nu prea mai e (si ce pinot gris puteai gasi acolo!!).
cu secesionisti care se refugiaza in 2 mai si cu wannabiz de 12 ani care traiesc periculos situatia nu este chiar una ideala dar vama nu este un loc dragutz.. vama e o mentalitate si tine de atitudine..oricat de suprapopulat si plin cu spauri o sa ajunga locul asta eu tot o sa ma duc.. e ca un fel de home away from home, in orice loc as pleca vreau cu disperare sa ajung acasa dupa cateva zile, in vama as putea sa raman sa numar hamsii.
deabia astept sa ma infofolesc cu 3 pluovere si cu turban de 1 mai si sa dansez la toate concertele dubioase care o sa fie.. o sa ma intalnesc cu oameni cu care vorbesc numai in vama, o sa am senzatia aia ca sunt in liceu si ca trbeuie sa salut pe toata lumea... chestia asta e priceless si daca mai stii cateva tipsuri legate de bucataria locala: sa te duci p einserate sa incerci ciorba de burta de la mitocanu si dupa sa iti iei niste leffe de la supermarketu' underground si sa te plimbi inspre pescari.. sa te trezesti tarziu si sa faci oprirea obligatorie la ovidiu pentru o cafea la nisip (care de cele mai multe ori are si nisip ..inauntru). si iarasi o sa gasesc la humanitasu de acolo carti pe care nu le vad in bucuresti.. inarmata cu provizii o sa lenevesc pe plaja - eu, tigarile mele, o carte ciudata si my friens- in cazul din ultimii doi ani - soramea si mama (a really cul mum care si-a gasit radacinile vamaiote la ..sa zicem o varsta respectabila).

de 1 maiu asta o sa ma bucur de vama, ca intotdeauna.

foto :old,old friends- eu si zig pe vremea cand eram mai vama decat iote.

a la legere adica iaurt usurel

eu sunt foarte art related- ceea ce in ultimul timp a inceput sa ma enerveze, intr-un mod constructiv..imi este destul de greu sa asimilez lucruri extrem de diferite si domenii foarte departate .. si asta e bine pentru ca devin un spectator docil in fata activitatilor alien mie.
am descoperit ca am un hobby in afara de a pastra bilete de teatru, muzeu, film .. imi place sa ma uit la emisiuni- talk-showuri de/ despre/ cu politica. partea geniala este ca nu inteleg nimic.. si este cel mai frumos lucru... ma relaxeaza intr-un mod ciudat iar in ultimul timp am devenit addicted to antena3. nu stiu daca e rau sau bine, e ca un fel de telenovela ..adica, hey, toti avem secrete bodegoase de genul asta. poate nu as recunoaste ca daca dau peste o emisiune de teleshopping nu mai pot sa schimb canalul..ma absoarbe.. si cum ai putea sa-i rezisti lui tuto naturale? do you?
lucrurile mundane iti pot da atat de mult..gandeste-te numai la iaurtul facut de supervacute, la stand upu din cafe deko (teo), la cititul ofertelor de supermarketuri sau la videoclipuri cu justin.
exista o latura foarte fertila a lumii - ea sta la suprafata si asta e perfect.
mici? Smalls
eu propun o perioada de dezintoxificare profesionala,adica tv time, merdenele si terry pratchett traficat in timpul cursurilor.
anarhism a la new wave.

imaginea - de la viva la diferencia !

"734"

expo: 7 parallel 7 la 3 pe 4 .


am o stare de liniste cand ma duc la 3/4 ..probebil pentru ca si salile sunt inalte si spatioase si ai impresia ca ce vezi pe geam, toata chestia de afara se indeparteaza si iti dai seama ca poat ein sfarsit ai ajuns intr-un adapost antiracheta sau mai bine antiurban.
lucrarile din expozitie sunt omogene chiar daca stilurile difera. uniformitatea cred ca e data de abordarea figurativa si intoarcerea la "normal"... imi era dor sa vad pictura de sevalet with a twist... devine chiar ceva retro dupa atatea instalatii, perfomantatii(licenta poetica!)..new media explorate..un fel de fotografi care mai folosesc inca film si nu se fotoshopeaza.. some good old painting. mie imi place.
recomand.

less is more

Author Mark Twain once worked as a journalist and was paid seven cents a word for his articles. His rule for successful writing was expressed clearly when he said, "I never write metropolis for seven cents, because I can get the same price for city."

newsletter

o sa adun incet incet imaginile pe care le am - fotografii de prin bucuresti cu case, de pe la expozitii si cam orice data vizuala legata de arta.
le gasiti pe http://picasaweb.google.com/madalinaiuliatimofte

junk and coffee

pe georges clemenceau in jos, atentie la intrarea din stanga. arta si gunoaie.
as vrea foarte mult sa particip la ultima "strigare de actiune" semnata artfusion dar nu sunt fotograf si in discutiile cu megapixeli chiar ma simt pierduta. anyways, am facut fotografiile astea cu gandul la „ Esti spectator ? Ia Artitudine !". o initiativa care mi-a placut si postez aici si linkul campaniei.
http://www.artfusion.ro/blog/dnsartf/regulament-participare-expozitie-fotografica.html

cand cresti mare mai bine ramai asa

Wannabe. Exercitii de vizibilitate
foto-instalatie, text, video

spatiul expozitional poate functiona si ca un scrapbook, peretii devin pagini goale pe care poti aduna imagini, cuvinte, momente. atelier35 devine o foaie imensa goala pe care poti scrie (asta chiar intr-un sens nemetaforic, poti scrie!), o lista cu to do din perspectiva oricarei persoane care deschide capacul la marker. scrisul devine artistul care expune. un board deschis oricui - pentru afirmare sau pentru o "trecere" sincera, suparata, pesimista, revoltata sau doar amuzata. un playground pentru conceptul de baza al galeriei atelier35.
expozitia in sine este un memento dedicat actiunilor unor artisti tineri. are aspectul unei rememorari - fotografiile mici de pe pereti actioneaza ca indicatori - uitandu-ma cu atentie la fiecare caption mi-am dat seama ca ma concentram pe informatie si nu pe evenimentul artistic propriu-zis.

am exersat vizibilitatea artistilor prin ce am gasit "postat". am parcurs expozitia cu placere pentru ca am putut relationa cu ce am gasit acolo: seria de calling for artists, ideile din actiuni, commenturile vizitatorilor. pentru ca este ceva real, in sfarsit, pentru ca explica cotidian o pozitionare a artistului tanar.

intr-un fel suntem toti wannabes cand suntem la inceput, cand vrem ceva cu adevarat. poate traducerea in acest caz ar fi "aspirant". chiar daca wannabe poate avea o incarcatura negativa, conserva totusi, o parte continua, un ing form, pentru ca a dori ceva este a fi in miscare.
notand diferenta intre emerging artist si wannabe la nivel de intelegere a cuvintelor, ce am vazut la 35 arunca delimitarea asta in exterior fiind taguri date de formulare de aplicatie sau de kritik.

expozitia atinge o latura personala, "umbland" direct in experienta ta, spatiul devine o camera de aducere aminte si de propulsie de idei.

inca o expozitie reusita.

art and shop

artist:ACORN
loc: ollie gang shop

we are closing

se intampla cateodata si incerci sa te obisnuiesti sa ripostezi.
dar mentalitatea reclame la whisky it's not my thing.
asa ca de fiecare data cand se strang o gramada de lucruri care ma fac sa plang, fac ce este necesar pentru mine: plang. nimic nu merge cu mine, ma deprim si stau asa inghesuita intr-o baltoaca de descurajare...e mai mult o balta maloasa si eu stau chircita in ea. nu stiu de ce, asa sunt construita: deprimabila si pesimista.
si asta e clar pentru ca orice mi-ar spune cineva, eu stiu mai bine: nu o sa mearga niciodata si nu voi face niciodata nimic bun.. si asta e in regula pentru ca multi o considera imaturitate si atunci trec drept razgaiata si nu ca as avea probleme reale..ceea ce imi convine intr-un fel. devine greu cand o persoana apropriata intr-un fel sau altul iti spune ca nu va iesi nimic bun din tine.. si macar de ar spune asta direct .. nu pot sa suport cititul printre randuri, in primul rand pentru ca e foarte dificil sa scrii intre randuri, mai ales cand fontul e mic si literele incalcite si pentru ca nu inteleg subtilitatile.. pot sa percep nuante, dar nu dedesubtul-tilitatilor.
si asta se intampla de obicei..incep sa scriu si nu ajung nicaieri..
depresia a fost la moda acum un album/an inainte cu ocs.. parca asa ..eu oricum am ramas mai mult cu razna daca ma intrebi.
stii oamenii aia care raspund la ce faci? cu de la exceptional in sus - imi imaginez ca exceptional e un fel de intrare de hotel si ca undeva in penthouse este partea aia cu "in sus". dar asta nu poate merge pentru mine pentru ca am rau de inaltime si tot ce inseamna peste etajul doi devine o problema .. din cauza asta nu am putut sa vad multe sali din muzeele care aveau scari complicate..de aia ideea mea de muzeu ideal este o hala foarte lipita de pamant..ciudat este ca am reusit sa fac paragliding vara asta dar in mod sigur nu ma pot uita in jos de la ultimul nivel al facultatii.. si atunci fredonez in gand ironic.
21 de ani pentru mine inseamna varsta de majorat in cele mai multe tari, imi aduce aminte ca nu am carnet de condus si ca probabil nu o sa am niciodata, ca nu am scris romanul secolului XXI la 18 ani, ca nu am invatat inca sa ripostez cand sunt facuta de rahat(and i'm not thinking turkish delight here), ca inca arat ca o tipa de 15- ceea ce e trist intr-un fel pentru ca inca imi mai cer buletinul cand vreau sa-mi iau o bere, ca am inceput o gramada de lucruri dar nu am terminat nimic, ca am colegi de liceu care sunt casatoriti, ca mi se pare o varsta enorma si nu inteleg cum am ajuns pana aici chiar daca mai am cateva luni pana sa se intample nenorocirea. si nu inteleg de ce trebuie sa iti serbezi ziua..care este ideea? sa sarbatoresti ce ? ca ai reusit sa supravietuiesti pana acum sau ca mai ai putin si scapi?
bucurestiul asta e plin de masini..poate.. eu zic ca e plin de banci si asta ma scoate din sarite .. si ma sperie in acelasi timp .. apar banci peste tot.. oriunde .. iar cultul pentru credite ma face sa-mi doresc sa traiesc in satra si sa port mult aur pe mine.. desi sunt alergica la metale .. ma rog nu cred ca exista lucruri la care sa nu fiu alergica.. anything..name it ..i'll react to it.
am o mare problema cu religia obligatorie in scoli care pe mine m-a indepartat inca din generala cand faceam aproape 3 ore de religie pe saptamana.. inclusiv morala crestina .. si asta nu pentru ca am fost la o scoala cu tematica biblica.. in afara de crez si cum sa-i urasti pe musulmani am mai invatat lucruri minunate cum ar fi decalogul tacerii care iti spunea sa nu vorbesti si sa nu gandesti.. in nici un fel.. de altfel am fost un copil destul de anarhic care a ripostat.. diriga aka profa de religie mi-a spus ca serpii raului ies din mine, aveam 12 ani.. am plans cateva zile in sir .. de fapt in generala mi-au spus ca nu o sa intru niciodata la un liceu pentru ca sunt morally incorrect.. cand am ajuns la liceu profa mea de romana imi masacra toate eseurile si imi interzicea sa folosesc cuvinte "inestetice" .. am scris o data intr-o tema despre bacovia .. am folosit cuvantul hibrid.. mi-a spus ca este un cuvant folosit numai in agricultura si ca nu are ce cauta in caietul meu si la ora de romana.. m-am impotrivit .. pana la urma a trebuit sa-l tai cu mai multe linii in fata ei ... in urmatorul an am citit numai critica literara cautand cuvantul meu odios .. l-am gasit mai peste tot. si asta se intampla de obicei .. imi critica tot ce scriam, nimic nu era bun sau cuvintele nu erau frumoase, dar luam intotdeauna 10 ..nu am inteles niciodata .. cum nu am inteles de ce nu m-a trimis la cercul literar unde fusesem acceptata. cateodat am agandesc de ce nu ieseam pur si simplu din clasa sau de ce nu puteam sa tip, asa sa ma urc pe banca si sa tip cat pot de tare.
si toate lucrurile astea putrezesc in mine pentru ca nu pot sa le scot, pentru ca nu pot sa le arunc pentru ca m-au facut sa fiu asa - in general nepasatoare fata de mine.
ce am invatat din toate astea? mai nimic.. i always get by


Life has a funny way of sneaking up on you
Life has a funny, funny way of helping you out
Helping you out

And isn't it ironic... don't you think?

mnarul - not so good

o expozitie care trebuie experimentata este "tribut magnificentei" de la mnar.
eu si mnarul avem un love and hate relationship. imi plac programele educative (daca cosmin ungureanu nu este prof la noi, pot sa-l ascult la rendez-vous cultural),vad de fiecare data galeria romaneasca cu aceiasi placere, sunt de acord si cu noile culori ale salilor de la galeria europeana.. trecand la lista neagra: urasc keeperi expozitiilor care te hartuiesc- nu ai voie sa te misti sa te aproprii de picturi, esti intotdeauna atent observat, in orice sala te-ai duce aceleasi tantii vorbesc tare ca niste centraliste despre gospodarisme, tantiile de la frontdesk imi analizeaza de fiecare data carnetul reprosandu-mi ca nu sunt la arte, ci la istorie (probabil ca nu e kosher, si daca te duci sa te uiti la cartile, care de altfel sunt de vanzare, esti privit ca un suspect... cartile or fi numai pentru turiti strainezi..hu nauz?
ultimul "negativ" pe lista mea este regulamentul de intrare la expozitia de bijuterie care "ruleaza" acum - miercurea trecuta am intrat in muzeu cu cea mai mare energie : misiunea era sa fac cateva fotografii si sa imi notez cate ceva despre expozitie, informatii care urmau sa se impatureasca intr-o recenzie pe care o aveam de facut. cum intotdeauna se intampla tot in afara de ceea ce iti imaginezi, l aintrare am fost avertizata: fara fotografii ..mi-am spus: in regula..am scos tacticos carnetul si un pix .. am fost asaltata..cred ca ce m-a deranjat nu a fost interdictia, asta intr-o prima etapa, ci modul in care toate drepturile tale firesti cum ar fi accesul la educatie/ informatie sunt hacuite prin "domnisoara! nu aveti voie!" ..
note for the record and to whom it may concern : urasc chestia asta cu domnisoara,in primul rand suna oribil, in al doilea rand e foarte minimalizator : uni tip de varsta mea in mediul academic i se spune domnule .. eu sunt dominsoara..de onoare?! ca sa nu mai spun cum suna domnisoara timofte (nota bene : dominisoara care oricum are o inflexiune ironica si vehementa in acelasi timp si timofte care suna a topor lustruit).
revenind la interdictiile made in mnar. fara fotografii - pot intelege, dar ce poate face un caiet cu foi galbene si un pix cu pasta albastra?? mi s-a spus : "domnisoara(!!!), vreti sa desenati? ca nu aveti voie!" am incercat sa-i explic ca pentru mine desen este sa unesc trei linii si sa le numesc corp uman ... i-am spus Doamnei ca scriu un articol.. imi place cum reactioneaza oamenii la chestia asta ... pentru cine? am fost intrebata ... pentru mine... era deja prea mult

chiar daca expozitia mi-a placut foarte mult, toata imaginea a fost sabotata de tot schimbul de energii negative care se intampla in stafful mnar.

sa va mai spun ca expoul este extrem de pazit si ca tu la randul tau ca vizitator esti la fel de "pazit" .. e de la sine inteles.

eu as vrea sa votez la urmatoarele alegeri ; pentru un muzeu care te lasa in pace sa-ti VEZI de treaba.

arta aerata

pentru ca va fi un delay cu postarea articolului in lemuria, il pun aici.

Urbe at risc? (2)

Pǎstreaza secretul şi dǎ mai departe




Pare banal sǎ spui cǎ undergroundul este o componentǎ esenţialǎ a graffitiului.
Writerii existǎ numai prin ceea ce realizeazǎ: lucrǎrile exprimǎ personalitatea lor prin opţiunile grafice şi prin alegerea culorilor. Identitatea lor realǎ , întâlnirea cu ei sunt considerate subiecte tabu. Dacǎ s-ar schimba asta, dacǎ în loc de tag, ar apǎrea un nume, o semnǎturǎ “normalǎ”, ar mai fi graffiti? Ce susţine cultura graffiti este probabil axat pe aria asta explorabilǎ în amǎnunt numai de insideri, practic disoluţia între persoana realǎ şi lucrǎrile ei este una centralǎ. Cum poţi descoperi graffitiul under the underground?

Un contact mai direct cu crewurile se poate crea pe internet. Comunitatea este prezentǎ pe forumuri si bloguri.Un site care funcţioneazǎ ca o interfaţǎ, pǎstrând anonimatul, este aeroart.ro. Fǎcut de oameni pasionaţi şi care cunosc “industria” foarte bine, aeroart-ul a lansat recent primul numǎr al unei reviste online dedicate exclusiv graffitiului (aeroart, vol. I). De la un articol introductiv care culege fragmente cronologice ale fenomenului pânǎ la o mulţime de imagini cu pieceuri de pe la noi şi din afarǎ, revista are un format “lucrat” şi extrem de vizual. Secţiunile de train bombing, canvas size şi walls grupeazǎ lucrǎrile iar în cuprins apare şi un interviu, cu Bere.

Faţǎ de interviul scris din revistǎ, interviul în format video de pe site aparţine mai mult mentalitǎţii urban art. Situat cumva în tradiţia videoclipurilor care înregistreazǎ şi “prind” momentul acţiunii, materialul fǎcut de Nev este mult mai real. Un graffer filmat vorbind despre ce face el poate fi considerat un footage atipic. “Cu Shaolin despre graffiti” este o secvenţa notabilǎ de aducere la luminǎ a “subpǎmântului”. Prin oraş, Shaolin vorbeşte despre cum percepe el graffitiul şi cum a început. Este un montaj care încadreazǎ lucrǎrile şi atitudinea artistului prin filmarea ultimei lui lucrǎri: un cross-over peste un graff al unui toy (începǎtor). Se vede foarte bine cum lucreazǎ şi cum îşi foloseşte spaţiul pe care îl are la dispoziţie. Incredibile sunt crochiurile din caietul de schiţe pe care îl ţine în mânǎ în timp ce “imprǎştie” culoarea. Desenele pregǎtitoare sunt trasate cu siguranţǎ şi au o calitate formalǎ extrem de graficǎ. Rezultatul vizual este unul de rafinatǎ ironie: contrastul între lucrarea de dedesubt (un personaj mult prea negru din anime cu o coasǎ ) şi “adǎugarea” (un cap, retezat, tip comics) este puternic şi creazǎ un impact foarte bine gândit. Muzica, culoarea, vocea lui Shaolin şi prezenta lui se îmbinǎ într-un video foarte bine realizat. Cred cǎ e nevoie de mai multe interviuri de acest gen pentru a arǎta cǎ dezvǎluind din identitatea makerului nu se pierde substanţa graffitiului, ci din contrǎ, se poate construi adevǎrata lui personalitate.
Explorând romania_sub_spraiuri sper sa gǎsesc atât partea la vedere a acestei arte cât şi imaginea, dincolo de amprenta vizualǎ, a artistilor. Pagina de introducere din revistǎ se terminǎ cu un mesaj din partea lui Nev care mi se pare foarte potrivit şi pentru încheierea mea: graff on!

but is it art?

sculpturi in lemn realizate in ateliere navale. arta sau mestesug?