cristina darie

Cristina Darie- despre “materiale personale” sau new handmade art




Voi povesti cum am cunoscut-o pe Cristina Darie, despre intalnirea noastra, ce mi-a placut la lucrarile ei si despre ea.
Martisorul este probabil o traditie deja contrafacuta – simbolul nu mai este acelasi, cu toate astea imi place foarte mult sa caut martisoare simpatice si sa le daruiesc.
La targul de martisor de anul acesta am fost surprinsa sa gasesc o gramada de oferte identice – aceleasi biijuterii fantezie – cercei rotunzi modelati care au devenit un fel de cliseu extrem de odios.
Astfel am fost foarte fericita sa gasesc obiectele lucrate de Cristina, m-au atras in primul rand pentru ca erau diferite de tot ce vazusem prin targ. Avea carnetele mici cu coperti jucause si cu foaie aranjata ca un acordeon origami, lucruri colorate amuzant cu detalii copilaroase care m-au convins sa ating lucrurile facute de ea si sa le privesc foarte atent. Am plecat de la targ cu niste cadouri foarte inspirate si cu adresa de web a Cristinei. Dupa o saptamana i-am trimis un mail si i-am spus direct: imi place ce faci, vreau sa scriu un articol despre tine. A fost de acord sa ne intalnim.
Ne-am vazut in fata muzeului Sutu, sincer nu mai imi aduceam aminte exact cum arata, aveam in minte insa culorile pe care le foloseste pentru obiectele ei si am putut sa folosesc imaginea asta pentru a o identifica. Am recunoscut-o imediat : o fata de varsta mea roscata(natural), cu o geanta incapatoare si cu o pashmina la gat. Am ajuns intr-o cafenea din apropriere si asigurandu-ma ca si ea fumeaza am aprins o tigara si asa a inceput conversatia noastra. Nu stiu exact cu ce am inceput, stiu sigur ca am vorbit despre de toate: despre ea, despre design, arta, facultate, mestesuguri, ce ne place, problemele actuale pentru oamenii care fac obiecte handmade si o multime de alte lucruri ;
stiam insa ca trebuie sa aflu raspunsurile si la setul meu de intrebari pe care le aveam foarte bine “notate” in minte, a fost destul de greu sa-mi urmaresc planul pentru ca dialogul a fost mult mai interesant decat intrebarile mele “tehnice” pe care vroiam sa le pun.
Pentru ca nu a fost un interviu propriu zis, adusesem reportofonul cu mine dar mi s-a parut ca ar fi impropriu fiind prima oara cand vorbeam si vazand ca discutia evolueaza tonic inspre aproape orice legat de arta, am hotarat sa scriu un articol care sa nu respecte exact criteriile pe care le aveam in minte pentru profiloarta. M-am gandit sa fac din acest text un fel de introducere la proiect si la trasarea unui dialog atat de firesc intre multiplele posibilitati de exprimare ale artei. As putea spune ca ce scriu acum este pilotul, prima incercare de a aduna un profil de artist. Recunosc ca rezultatul este destul de schematic si nu se inscrie in linia de lucru pe care vreau sa o imprim proiectului dar cred ca este un foarte bun inceput pentru ce va urma iar cristina nu va scapa fara sa dea un interviu ca la carte in curand.
Cristina Darie este studenta in anul doi la UNA -Bucuresti, la design industrial, as putea spune ca e o studenta atipica pentru sectia ei: mainile ei apreciaza texturile, materialul in sine iar ochii cauta culorile pastelate, impinse spre formele clasice. Stiu ca la un moment dat am ajuns sa vorbim si de stilul comics si manga pentru design si din reactiile ei mi-am dat seama ca nu este formata in atmosfera de trendism general, mi-a placut sa o aud cum isi povesteste pasiunea ei pentru lemn si pentru formele simple, aproape nostalgice tinand cont de tendintele actuale. Lemnul cred ca e suportul pe care lucreaza firesc, chiar si din micii magneti cu fete vesele se poate citi aproprierea fata de naturalul materialului. A decorat cutiute, suporturi de oua, servete, felicitari, rame, chiar si o biblioteca... pentru cristina cred ca designul sta si in a schimba, modifica morfologia unui obiect, de a-l recontextualiza, transforma intr-o maniera extrem de personala care marturiseste o naivitate senina incantatoare. Ce m-a impresionat este ca ea nu a facut un liceu de arte, a terminat Mihai Viteazu, chiar mate-info!, si a intrat la arte din pasiunea pe care o are pentru ceea ce face, respect foarte mult atitudinea ei.
Vorbind despre design si despre scoala, am discutat doua abordari distincte a aceluiasi subiect si anume:designul de obiect, si cel de decorare (eu l-as numi design de reconstruire).
Se mai poate numi design daca artistul lucreaza pe un obiect gata construit? Cred ca in acest caz avem o abordare mult mai interesanta pentru ca niste limite impuse (structural vorbind) pot produce lucruri mult mai creative decat vidul in care lucrezi in proiectarea propriu zisa. Desigur aceasta nu este o regula dar percepand designul de interior contemporan ca fiind transpus in doua tendinte simpliste : clasic si modern, mi se pare ca experimentul dus la extrema poate fi un simplu statement de comanda pe cand calcularea utilitatii si a prelucrarii unui obiect(ceea ce face Cristina) se poate transpune intr-o atmosfera mult mai calda si mult mai necesara. Este undeva o falie intre designul pret-a-porter si cel haute couture, iar primul este considerat de multe ori ca fiind prea inclinat practicului deci fara o valoare de creatie majora.
Daca o mare parte de artisti sunt axati pe rezidurile pop art transformate in varianta contemporana, Cristina m-a surprins prin formatia ei “academista”: ii place sa lucreze cu liniile rococo si o simt ca pe o persoana legata de stilul din la belle epoque. Cristina nu asimileaza “actualul”, ci lucreaza cu o anumita dorinta de maiestrie din trecut, privind spre lucrul asamblat cu grija si cu caldura.
Lucrarile cristinei au fost expuse la inceput la magazinul wagner si in continuare va expune si la ceainaria Green Tea – un cadru care cred ca i se potriveste.
A participat si la targul – Grandma's yardsale de La Scena si va mai fi prezenta tot acolo de Paste, de asemenea si la targul de la Muzeul Taranului Roman tot cu ocazia sarbatorilor, sunt foarte curioasa cum arata decoratiunile despre care mi-a povestit ca sunt in curs de pregatire.
Ce iese din mainile ei este frumos si demonstreaza sensibilitatea ei catre combinatiile facute cu bun gust si decenta. Nimic flamboiant sau care sa te socheze, Cristina este un adevarat designer de atmosfera – creaza lucruri pe care ti le doresti in casa, in camera, langa tine pe care sa le folosesti si sa le vezi in fiecare zi. Am intrebat-o daca a facut sau i-ar placea sa faca si accesorii, bijuterii, mi-a raspuns ca nu ar putea face pentru ca ea este o persoana care nu poarta asemenea obiecte si i-ar fi foarte greu sa se ocupe de asta. Raspunsul ei mi-a placut mult, demonstrand ca in asta sta adevarata componenta a stilului ei – relationarea directa cu lucrurile pe care le face.
O problema a Cristinei este ca nu prea a gasit mesteri cu care sa lucreze, care sa-i execute obiectele dupa schitele ei, intr-un fel lucrul ei pe obiecte “ready-made” este si unul fortat, cred ca ar fi incantata sa poata lucra cu un atelier care sa-i produca creatiile. Tot din umbra acestei activitati minunate este si lipsa unui spatiu de expunere permanenta, sau participarea la anumite targuri de obiecte care te pot obliga sa ridici pretul nejustificat, facandu-l exclusivist iar Cristina isi doreste sa faca lucruri frumoase si accesibile oricui.

Practic ce face cristina este legat de design, de ornamentare, de realizare de obiecte decorative. Majoritatea oamenilor fac o diferentiere drastica cand vine vorba de scopul si finalitatea lucrarilor de arta. S-a format o prejudecata plina de snobism ca arta este compusa numai din artele plastice facute din creatie pura, prin inspiratie pura, imi pare rau sa-i deziluzionez dar arta pentru arta nu a existat nici la cei mai “buni” dintre creatori. Intr-un mod parsiv, artele decorative sunt considerate inca arte minore (sintagma oricum condamnabila) si facute “aservit” si “comercial”. Astfel Cristina Darie ar putea sa nu fie considerata un artist.
Dar Cristina Darie este un artist pentru ca lucreaza cu convingere, respectandu-si influentele, creand lucruri in afara schemei in voga, realizand forme dintr-o clara pasiune, nepasandu-i daca lucreaza pe un colt de masa cat timp isi poate “linisti” mainile.


http://www.cristinadarie.com/